În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Scuze frate Gibi, iar am dat vreo trei pagini si nu am comentat postarea ta. Sa incercam:

A fost odata, pe vremuri, o poveste:
„ Apostolii erau oameni de la tara, pescari fara multa carte si, pentru ca evanghelia a trebuit vestita pana la marginile pamantului, Dumnezeu le-a dat un dar: vorbirea in limbi. Ori pe unde se duceau ei si binevesteau, darul ii insotea. Astfel au ajuns din Ierusalim in Asia, si din Asia in Scitia, si apoi pina in India si pana la marginile pamantului au tot propovaduit. Si pretutindeni darul era cu ei...”

Povestea e frumoasa si eu as vrea sa o cred. Dar nu pot. Nu am izvoare scrise, nu am baze biblice, istoria nu ne prea lasa nici un indiciu in acest sens.

Ce ne spun Biblia si Istoria?
Ca apostolii, da, au mers pretutindeni si au propovaduit.
Dar nu ni se spune nicaieri ca au facut-o prin darul vorbirii in limbi.

Limba greaca in aceea vreme era aproape cam cum este engleza astazi. Cine voia sa mearga in lume si sa vorbeasca multor oameni trebuia sa o cunoasca. Apostolul Neamurilor, cel care a propovaduit cel mai mult paganilor, se descurca in greaca binisor.

Apostolul Petru, in ziua Cincizecimii a propovaduit evanghelia multimii adunate. Dar nu a propovaduit in alte limbi. Vorbirea in alte limbi stia cand s-o foloseasca. A predicat in dulcea limba evreeasca.

Sfintii Apostoli au mers pretutindeni si au propovaduit. Acesta este adevar.

Dar ca au propovaduit in alte limbi este doar o poveste inventata.
Inventata in ce scop?

Despre aceasta intr-un episod urmator.