[LapetiteMoc]

În prealabil postat de glykys

Cand s-a infiintat acest topic, credeam ca fiecare va povesti cate o intamplare penibila la care a fost actant sau participant. Sa va povestesc o intamplare cu adevarat penibila, dar la care eu rad cu lacrimi, de fiecare data cand imi aduc aminte:

Eram la inceputul primului an de facultate, in a doua sau a treia saptamana. Aveam un curs cu un profesor foarte sever, Dumnezeu sa-l ierte! Si voiam eu sa ma remarc la cursul acela, sa il impresionez cu cunostintele mele. Stiam ca am ora cu el la 8 dimineata. Vin la 8 dimineata in facultate, mi se parea mie ceva ciudat. Noi eram o grupa mai numeroasa si cand colo, gasesc doar vreo cativa studenti pe care nici nu ii cunosteam... ma tot gandesc eu, mai, ce sa fie? or fi tot colegi de-ai mei si nu i-am cunoscut eu pana acum. Sala era aceeasi, ora era aceeasi, profesorul era acelasi, doar ca mi se parea mie ca se poarta mai familiar cu noi. Era ceva ciudat la mijloc si eu, la ora aceea a dimineatii, nu imi dadeam seama. Ne intreaba: v-ati adus nu stiu ce carte? Toti: daaa! Si mai ciudat, nu imi aminteam deloc sa ne fi spus asta, dar, cum de felul meu sunt o zapacita si jumatate, ma gandeam ca oi fi uitat... Apoi: v-ati pregatit tema? Ei, asta mi-a pus capac! Eram sigura ca nu avusesem nicio tema! Asa incat am sarit din banca, foarte uimita: "Dar nu ne-ati dat nicio tema!" Colegii inlemnisera. Era cel mai sever profesor si ei isi aveau tema facuta. Parca traiam in lumi paralele: "Ba da, ne-a dat tema..." "Ba nu ne-ati dat nicio tema. Si nici cartea nu ne-ati spus sa o avem la noi!" Eram total picata din luna. Se uita la mine asa, minunat de indrazneala mea, caci in fata lui nu clinteau nici studenti, nici profesori, si ma intreaba: "Dumneata ce an esti?" "anul 1." "Atunci se explica. Eu am acum curs cu alt an. Cu anul 1 am de la 10." Vaaai, cand am auzit, s-a facut lumina in capul meu! Intelesesem eu de ce era totul atat de ciudat si de ilogic, nu era locul meu acolo, la ora aceea... dar nu stiam apoi cum sa imi cer scuze pentru prostia mea... Toti erau inlemniti, nici macar nu radeau. Spre si mai marea mea uimire, profesorul s-a uitat iar in ochii mei si a inteles, mi-a spus ca nu face nimic, pot sa asist si eu la curs, dar data viitoare sa am grija sa imi iau orarul cum trebuie si sa il mai si memorez :P. Cand se termina ora, ne spune ca suntem liberi. Toti se ridica din banci. Ma ridic si eu si profesorul ma opreste dintr-o data: "Nu, nu, dumneata stai aici! Acum am ora cu anul 1!" Rugaciunea mi se implinise - fusesem remarcata!
Ma duc eu la pauza la orar si vad ca, de fapt, incurcasem borcanele: a doua zi aveam curs de la 8 cu acelasi profesor, in aceeasi sala... Dumnezeu sa il ierte, ca tare bun om si crestin era, in spatele aparentei de la catedra!

Eiii, dulcica, intamplarea ta mi-a amintit si mie una.

Urma sa avem un curs inainte de un examen de teoria literaturii cu un alt profesor decat cel cu care facusem (Dumnezeu sa-l ierte!). Cu o zi inainte de curs, o colega da fuga pe le mine sa-mi spuna ca nu departe de blocul meu se vinde pateu. Eveniment mare, inainte de '89. Ii spun ca trebuie sa facem cu randul la coada ca sa cautam intre timp si cartile cerute de prof a doua zi (trebuia sa fie si citite, nu doar gasite). Colega imi spune "Stai fara grija, rezolva fetita tot si inca ce frumos, ai sa vezi!" Ne ducem la coada cu pricina si colega mea, fara prea multe remuscari, se strecoara vorbareata in fata si cumpara pateu. Evident ca au inceput comentariile in urma.

A doua zi la curs: intram in sala si fara sa apuc sa-mi dau seama ce se intampla o vad pe colega mea taman in ultimul rand jumatate intrata sub banca. Ma duc dupa ea si intreb ce s-a intamplat (de obicei noi eram mot in fata, in primul rand). "Il vezi pe prof? Era ieri la coada la pateu!"

Incepe domnul profesor discutia despre teoriile formalismului rus in literatura si la un moment dat spune, cu o seriozitate impecabila: "Poate domnisoarele din spate care au mancat aseara pateu ne pot lamuri teoria lui Bahtin."