Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Nu e vorba de credinta, dar as avea mari dubii ca e vocea Domnului sau a alui rau care ma ispiteste  |
si eu am aceleasi dubii.
dar daca e sa despicam firu-n 5, ne blocam in propriile noastre ratiuni.
Doamne bine zic sfintii parinti, sa nu ne incredem in mintea noastra pana nu-i despatimita!
si atunci, cred eu, lupta noastra la nivel de incepatori ar trebui sa fie sa nu ajungem in situatia limita de a nu fi in stare sa decidem.
oare nu de aia zicem "si nu ne duce pe noi in ispita''? nu ne duce in situatii blocante.
oricare din cele 2 decizii presupune un risc ontologic: care optiune a lui "a fi" este cea mai buna din variantele pe care le am? Care e calea de ales care sa o excluda pe cealalta?
si iarasi intreb, darul deosebirii gandurilor subtile il au numai cei inaintati iar noi astia mai de jos trebuie doar sa ne rugam sa nu ajungem in asemenea situatii?