Am avut fericita ocazie sa fiu de Pasti acasa in Romania si sa particip la slujbe in Saptamana MAre. Cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca biserica este precum Dumnezeu: ne accepta asa cum suntem, cu pacatele si defectele noastre, si ne primeste de la primul venit pana la ultimul venit, pe toti. Ce poate fi mai frumos?
Si daca alta data poate ca si pe mine ma deranjau cei care mai susoteau, sau veneau mai tarziu, de data asta am fost fericita ca eram si eu printre cei aflati in Casa Domnului.
Romanii fac nazuri, caci au multe biserici, la alegere. Poate ar fi o idee, ca cei nemultumiti sa stea departe de tara o vreme, sa simta lipsa unei biserici ortodoxe, ca apoi revenind sa aprecieze ceea ce au: biserici frumoase, preoti buni, suflete calde in jurul lor.