Sfințenia este plăcută foarte Domnului. Ambele căi, a fecioriei și a căsătoriei, pot duce la sfințenie.
Însemnând trăire asemenea îngerilor încă din timpul vieții în trup, fecioria (călugăria) este prima în onoare și este întâi pomenită.
Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are un plan. Pe unii îi cheamă la căsătorie, pe alții îi cheamă la feciorie. Pe unii îi cheamă să-i fie preoți ca să călăuzească Poporul Său, pe alții îi cheamă să fie soldați ai Săi în lume. Important este să discernem care este chemarea Domnului pentru noi ? Spre călugărie sau spre căsătorie ? Spre preoție ori spre laicat ? Acest discernământ are nevoie de multă rugăciune și de citirea semnelor chemării într-o parte ori în alta.
Iar semnele chemării acestea sunt:
-mai întâi, o puternică dorință. Trebuie să cercetăm inima noastră, golind-o mai întâi de cele ale noastre ca să se umple de Cristos, apoi, după curățire, cercetând ce ar dori El de la noi
-mai apoi, o înzestrare corespunzătoare. Este evident că Dumnezeu nu poate să ne cheme într-o direcție fără a ne da și mijloacele de a urma chemarea Sa. Nu ne cere lucruri imposibile.
În cazul meu, semnele mi-au arătat că mă cheamă spre laicat și căsătorie:
- de copil am simțit multă bucurie să aud cântări la biserică și, mai ales, preoți cântând frumos Domnului. Dar eu, neavând de loc voce, ci, atunci când cânt, auzindu-se ca și când un măgar ar încerca să cânte, mi-a fost clar că nu mă cheamă spre preoție.
- puternicul impuls sexual care s-a manifestat dintotdeauna, pe care nu fără efort și rugăciune îl strunesc ca să rămână în cadrul căsătoriei, mi-a arătat că, pentru mine, călugăria nu ar fi potrivită.
|