[mariamargareta]

“Evanghelia după Sfânta Virginia” este Evanghelia cea nouă a Pucioşilor, folosită de ei la slujbe şi la “liturghii”, în paralel cu Evangheliile sinoptice. Ea mărturiseşte despre venirea în lume în zilele noastre (începând cu anul 1955) a unui alt Iisus Hristos, care a venit exclusiv la pucioşi, dar nu în trup, ci în duh care vorbeşte prin glas de femeie (Verginica, apoi Maria, apoi Mihaela):

“... Pace vouă! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos, nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să îi vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu, aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta, ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin...” (citat după Cuvântul Pucios din 30-04-1955, pag. 63)

“... Oh, treziţi-vă, pace vouă! Iată, M-am pogorât la voi, copilaşii Mei, dar nu M-am pogorât în trup ca altădată.” (citat după Cuvântul Pucios din 14-05-1957, pag.65)

“Am venit şi cu trupul, acum am venit şi cu duhul să vă îndemn să pătimiţi în trup, să pătimiţi tot ce vă spun: înfrânare, oprire de la rău, de la beţie, de la curvie, de la lăcomie, de la îngâmfare, de la mândrie, într-un cuvânt, de la tot ce este rău.” (citat după Cuvântul Pucios din 7-06-1958, pag.71)

“..... M-am pogorât din cer pe pământ, dar dacă vreţi să vă vorbesc, îmblânziţi inimile voastre! Privesc şi văd că vi s-au împietrit. Nu este lăutar să vă cânte, nu este. De aţi venit pentru aşa ceva, nu este, dar dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi vedea odată, căci cum M-am pogorât odată în trup să vindec trupurile, tot aşa M-am pogorât acum în duh să vindec sufletele. Fiilor, n-am venit să dau cu toiagul, ci am venit să vindec suflete bolnave. Azi vă vorbesc blând, în duh, dar mâine vin şi am să vorbesc în tunete şi trăsnete, de se va cutremura pământul.” (citat după Cuvântul Pucios din 8-06-1958, pag. 72)

Glasul de femeie de la Pucioasa face “minuni în duh”, dar minunile în duh sunt făcute de fapt de dracul, căci “astăzi numai dracul mai face minuni”, fie prin glas de peşti, fie de rândunele, fie de om:

“La miazănoapte am sculat poporul prin peştii din baltă. Ies peştii la mal şi strigă: pocăiţi-vă! La miazăzi am sculat poporul prin rândunele care strigă: pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Dar voi că aveţi glas de om, cum să nu credeţi? Nu te speria că ai suferinţă grea! Astăzi nu se mai fac minuni în trup, ci se fac minuni în duh. Azi face dracul minuni. Eu am pus stele pe cer şi el a pus stele pe pământ...” (citat după Cuvântul Pucios din 1-05-1960, pag. 79)

Dar Iisus cel autentic şi adevărat S-a suit cu trupul la cer şi nu Se va mai despărţi în veac de trupul Lui cel înviat, care poartă peceţile patimilor în mâinile şi în picioarele şi în coasta Sa. Cât despre despre amăgitorii care pretind că Domnul Iisus S-a desprins de trup şi a venit în duh, sau că are trup aparent de “prooroc” prin gura căruia El vorbeşte, Sfântul Ioan spune că sunt antihrişti:

“Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.” (2Ioan 1,6-7)

Evanghelia cea nouă a Pucioşilor mai mărturiseşte şi despre existenţa a şapte “trâmbiţe” care au trâmbiţat despre această a doua venire, “în duh”, a lui Hristos pe pământ, urmând ca a treia venire a lui Iisus să aibă loc, în sfârşit, aşa cum prooroceşte Biblia: în trup şi cu slavă multă, pe norii cerului, fiind înconjurat de sfinţi şi de îngeri.
Liderii pucioşi pretind că una dintre “trâmbiţe” era Veronica de la Vladimireşti:

“Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească.” (citat după Cuvântul Pucios din 22-06-1997)

Două dintre “trâmbiţele lui Dumnezeu” , Ioan Iovan şi Veronica Gurău, au avut însă un comportament nedemn de numele de creştin, de-a dreptul diavolesc, îndată ce pucioşii înşişi îi acuză de “ură faţă de fraţi”:

“... Am venit la tine, nu cu trupul, ci cu Duhul. Dacă eram cu trupul, cel mai credincios al Meu M-ar fi răstignit. Spun de Ioan şi de Veronica de la Vladimireşti, care o urăsc pe Verginica. Averea lor e în mâna lui Dumnezeu. Aceasta este pentru încăpăţânarea poporului de la Vladimireşti. Li s-a luat acest dar pentru că nu au fost vrednici.” (citat după Cuvântul Pucios din 4-12-1975)

Iar Veronica era de-a dreptul o fiică a diavolului, căci ea nu o iubea pe sora sa de credinţă, Verginica, ci o ura de moarte şi ar fi sfâşiat-o în bucăţi dacă ar fi avut ocazia, aşa cum pucioşii singuri mărturisesc despre ea:

"Veronica singură se osândeşte, fiindcă urăşte. În loc să se bucure că Dumnezeu hrăneşte poporul, ea urăşte. Dacă s-ar duce vasul Meu (Verginica, n.r.) în căminul său, n-ar dura cinci minute şi vasul Meu ar fi sfâşiat. Veronica, dacă schimba haina nu în luxul care este acum, ci în haină de cerşetoare, ar fi fost ferice de ea, dar nu a făcut aşa, ci a făcut altceva." (citat după Cuvântul Pucios din 4-12-1975)

Deci Veronica nu era de la Dumnezeu, îndată ce ea era un amăgitor şi un antihrist şi o fiică a diavolului. Căci Sfântul Ioan ne lămureşte că fiii diavolului nu-şi iubesc fraţii şi surorile de credinţă:

“Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.” (1Ioan 3,10)

Or, adevăraţii creştini nu urăsc, ci împlinesc porunca iubirii. Iar cei ce urăsc pe fraţi, dar se dau drept “prooroci” şi “trâmbiţe” ale unui Hristos Pucios venit în duh, sunt prooroci amăgitori ai lui Antihrist şi sunt ei înşişi antihrişti care “trâmbiţează” în numele lui:

“Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.” (2Ioan 1,6-7)

Deci, ce să înţeleagă cititorii “Noii Evanghelii de la Pucioasa” despre Veronica? Iată că pucioşii singuri, o dată spun că Veronica e trâmbiţă şi altă dată dezvăluie că ea e de la diavolul, pentru că-i urăşte pe fraţi!

Iar dacă cea de-a patra trâmbiţă apocaliptică, Veronica, era fiică a diavolului, teoria aceasta cu cele şapte “trâmbiţe” româneşti, care vin din cer de la Dumnezeu ca să propovăduiască a doua venire a lui Hristos este ea însăşi o teorie mincinoasă şi diavolească. Aşadar, toată panoplia de “trâmbiţe” pucioşeşti este de la diavolul (chiar dacă, luaţi individual, unii dintre cei “confiscaţi” de pucioşi şi etichetaţi drept “trâmbiţe” au făcut fapte remarcabile din dreptul lor).

Iar Evanghelia celor care au “trâmbiţat” la Pucioasa este şi ea evanghelia diavolului.

Dar, despre cei care aduc Evanghelii noi şi mincinoase, Sfântul Pavel spune la Galateni:

“Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” (Gal.1 6-9)

Cine erau emisarii noii “Evanghelii de la Pucioasa”? Pe vremuri, când liderii pucioşi îi îmbrobodiseră pe Marian şi pe Victoria Zidaru că sunt “emisarii lui Dumnezeu”, cu atâta talent încât îi făcuseră să creadă că sunt de-a dreptul providenţiali, cei doi artişti erau măguliţi cu cuvinte mincinoase pentru a ieşi în faţă la “propovăduirea Evangheliei cea de la Sfârşit”. Iată cum descria “Evanghelia de la Pucioasa” destinul de apostoli ai neamurilor ce le fusese hărăzit celor doi Zidari:

“Să fie încă atenţie la glasul Domnului, că se desprinde încă şi alt cuvânt de binecuvântare şi de urare şi de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului şi ale pământului, pentru copiii Mei Marian şi Victoria, copii aleşi de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârşit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, şi să mergeţi cu dragoste pentru Mine şi în numele Meu. Veţi merge iar dincolo de România, iar şi iar, şi vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut şi cel văzut, şi se va vedea cel nevăzut.” (citat după Cuvântul Pucios din 1-05-1994)