[maria-luisa]

Iata cum ar trebui sa se comporte crestinii:

ETICA LUI ISUS ŞI LEGEA LUI DUMNEZEU


ETICA CREŞTINĂ
de R.C. Sproul
--------------------------------------------------------------------------------

Poate că cel mai important principiu care ne călăuzeşte şi ne direcţionează deciziile etice este principiul biblic al sfinţeniei vieţii. Să începem studiul acestui principiu uitându-ne la următorul fragment din Predica de pe munte:

"Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii".

Dar Eu vă spun oricine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii, şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Asa că dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino şi adu-ţi darul" (Matei 5:21-24).

Vă întrebaţi poate ce are a face această învăţătură a lui Isus cu principiul fundamental al sanctităţii vieţii. Observăm că în această parte a Predicii de pe Munte, Isus dă propria Sa tălmăcire celor 10 porunci şi în mod specific a poruncii care interzice crima.

Legea ne este dată adesea într-o formulare eliptică. O formulare eliptică este formularea în care anumite aspecte ale afirmaţiei nu sunt exprimate în mod explicit, ci sunt înţelese în mod tacit sau sunt subînţelese. De exemplu ceea ce interzice legea eliptică, porunceşte, ca efect, antiteza lucrului interzis. Şi dacă legea porunceşte ceva în mod implicit interzice opusul acelui lucru. Astfel, când o lege este dată de Dumnezeu ca să interzică în mod absolut interzicerea răutăcioasă a vieţii omeneşti, dimpotrivă acea lege indică valoarea pozitivă a vieţii şi faptul că noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a promova binele vieţii umane.

Vedem că legea are un pol pozitiv şi un pol negativ. Dacă este dată în termeni negativi ea are implicaţii pentru polul pozitiv. Dacă ea este dată în termeni pozitivi, ea are implicaţii pentru polul negativ.

Înţelegem de asemenea că în Predica de pe Munte, în calitate de învăţător suprem al eticii, Isus a fost în mod specific preocupat de corectarea distorsiunilor care se strecuraseră în teoriile etice ale fariseilor. Fariseii au avut o viziune oarecum superficială şi simplistă asupra Legii. Ei erau scrupuloşi în a da atenţie detaliilor literei Legii, dar în aplicarea Legii adesea deturnau spiritul Legii. Ei au dezvoltat o tradiţie rabinică prin care teologia lor morală dădea o importanţă mult prea mare literei Legii în detrimentul spiritului Legii. Acea tradiţie a fost numită tradiţie orală şi era transmisă de la rabin la rabin de-a lungul anilor.

Este important să înţelegem că atunci când Isus vorbeşte aici în Predica de pe Munte, El utilizează un limbaj pe care evreii care-l auzeau, îl înţelegeau imediat, dar care ne poate scăpa cu uşurinţă nouă celor care trăim într-o altă cultură. Expresia "este scris" se referă în mod clar la Scriptura scrisă. Pe de altă parte expresia "s-a spus" se referă la tradiţia orală. Astfel există o distincţie clară între Scriptură şi tradiţia rabinică orală.

Problema este că atunci când Isus spune "Voi aţi auzit că s-a spus... dar Eu vă spun", sună la suprafaţă ca şi când El ar spune că legea pe care Dumnezeu a dat-o în Vechiul Testament era o lege rea şi trebuie să fie abrogată. S-ar părea că Isus face o critică etică Legii Mozaice, dar El nu face aceasta. El critică interpretarea rabinică a Legii, tradiţia fariseică în interpretarea Legii Vechiului Testament.

La începutul pasajului la care ne-am uitat mai devreme, Isus nu critică porunca "să nu ucizi", ci extinde aplicaţia acestei porunci. El spune că dacă o persoană trece prin viaţă şi nu ucide pe nimeni, aceasta nu este o garanţie că acea persoană a ascultat în întregime interdicţia lui Dumnezeu referitoare la crimă.

Isus spune aici că legea împotriva crimei este o lege care protejează atât de mult sfinţenia vieţii încât include nu numai interdicţia împotriva uciderii cuiva, ci în mod implicit interzice orice este parte din acel complex ce poate conduce la crimă, inclusiv mânia împotriva fratelui tău, chiar dacă această mânie nu te-a condus până la a-l omorî. Legea lui Dumnezeu împotriva crimei interzice şi jignirea adusă oricărei fiinţe umane, în orice mod, deoarece viaţa oricărei fiinţe umane trebuie tratată cu maximă grijă şi respect. Astfel în spatele acestei legi există implicaţii mult mai importante decât ceea ce întâlnea ochiul la citirea ei. Critica lui Isus şi sentinţa Sa era rostită împotriva superficialităţii fariseilor.

Într-o manieră asemănătoare, Isus a făcut acelaşi lucru cu legea care interzicea adulterul. Fariseii credeau că ei se supuseră pe deplin acestei legi deoarece nu au comis în realitate nici un adulter. Totuşi Isus spune că interdicţia împotriva adulterului include nu numai adulterul propriu-zis, ea include toate formele de necurăţie sexuală de la adulterul în sine până la germenele acestuia care se află în gândurile cele mai intime precum şi dorinţele şi poftele trupeşti.

În concluzie, Isus spune că nu numai directa şi imediata violare a interdicţiei este păcat, ci orice lucru care în mod potenţial ar conduce la păcatul în sine este de asemenea o extensie interzisă de lege. Pofta trupească este un potenţial adulter şi este o parte a contextului mai larg al adulterului. Isus susţine că legea lui Dumnezeu împotriva adulterului sanctifică relaţia de căsătorie atât de mult încât interzice orice desacralizează căsătoria, de la poftă trupească până la adulter. Sanctitatea vieţii este atât de importantă încât nu numai luarea efectivă a vieţii umane este interzisă, ci orice act potenţial distructiv pentru viaţa umană este de asemenea interzis, precum mânia şi calomnia nedreaptă.

Dacă privim la învăţătura lui Isus care face o largă extindere a semnificaţiei legii ce interzice crima, avem conştiinţa tulburată. Dacă ne uităm la felul în care este formulată Legea în categorii simple şi facem aşa cum au procedat fariseii atunci putem spune că n-am omorât niciodată pe nimeni, şi cât de uşor putem deveni asemeni tânărului bogat care s-a apropiat de Isus şi care a gândit că el a păzit Legea lui Dumnezeu din tinereţe.

Totuşi când ascultăm explicaţia lui Isus privind profunzimea dimensiunii Legii, realizăm că în inimile noastre suntem criminali şi că nu am menţinut puritatea sfinţeniei vieţii când i-am rănit pe alţi oameni şi le-am distrus reputaţia spunând lucruri neadevărate despre ei. Isus doreşte să fim preocupaţi de binele vieţii oricărei fiinţe umane, nu numai să nu-i omorâm pe semenii nostri, ci să nici nu-i rănim în vreun fel.

Acum o intrebare:Ne comportam noi asa ca sa criticam pe cei care tin Legea lasata de Dumnezeu?
Cu ce se deosebeste fariseismul descris mai sus de cel de aici?