Niste rapsunsuri la intrebari puse aici:
1. Cand un partener din cuplu are sarcina, sau boala si nu poate sa se exprime trupeste, dupa mine, iubirea nu mai este la fel.
In acele,cazuri iubirea se indreapta in alte directii, spre alte persoane: prunc, respectiv persoana proprie (in caz de boala).
Celalalt partener pierde din iubire si chiar din respect.
In cazul pruncului, exista atatea cazuri cand tatii sufera si sunt cuprinsi de gelozie cumplita, pentru ca mamele se dedica f.mult, poate prea mult pruncului. Mi se pare cumva firesc. Iubirea se imparte, in loc de 100%, sotul primeste numaim 50%, sau daca sunt mai multi copii, chiar mai putin...
In caz de boala, acel partener, indiferent daca este sotul sau sotia, se vede numai pe sine, nu poate sa mai daruiasca nimic. Nu mai are ce (daca boala este grea), apare chiar un egoism. Partnereul sanatos devine doar...sora medicala, sau adult-sitter.
Iubirea omeneasca are nevoie si de trup. Sigura ca anumite limite, dar are nevoie de trup. Este modul de exteriorizare al focului intern.
Mai exista in afar de acestea doua, inca o situatie speciala in care unul din partenerii de cuplu ofera mai putina iubire, prin abstinenta: preotii.
Ei isi impart iubirea cu...Dumnezeu si profesia, enoriasi, iar preoteasa si copii primesc f.f.putin. Acolo nu cred ca mai este iubire de cuplu, ci un trai de ...frate si sora, sau ...unul pe langa altul. Mai ales ca un preot si lipseste f.mult de acasa.
Mai exista in acest sens si "iubirea" celor dedicati profesiei, carierei (medic, militar, politician), si care abia isi mai intalneste partenerul(a) si copiii. Aia este si mai putin iubire adevarata...
2. Ce spune Jane, legat de acei tineri ce traiesc o casnicie alba.
- nu este normala
- nu este nici macar permisa (in credinta) din cate am inteles dintr-un articol pe site
Sa nu vrea nici sa aibe copii?
Atunci ma intreb de ce s-au casatorit si cum traiesc ei impreuna. Ce hormoni au? Nu., aia nu este iubire. Ei sunt frate si sora. Dorm in paturi diferite, camere diferite... Nu se ating, nu se saruta, nu se mangaie.
Ori sunt...impotenti.
Ca si atunci cand cazi sufleteste, o imbratisare iti face atata bine si atunci...ii simti si trupul celuilalt si chiar sa nu-ti spuna nimic...
Este la fel de anormal ca si cazul invers, cand doua rude apropiate au si relatii trupesti (si isi fac o familie).
Aud adeseori ca iubirea dispare in casnicie dupa o vreme si intervine obisnuinta, indiferenta, traiul unul pe langa celalalt, etc. Am auzit si de cupluri care locuiesc in case diferite deja, desi sunt casatoriti.
Eu nu pot intelege asemenea lucruri si ma rog la Dumnezeu sa nu se intample asta si la noi.
Si primul pas este...abstinenta, sa nu-ti mai doresti partenerul langa tine. Sa-ti fie bine departe de el.
Acela este inceputul sfarsitului.
La fel cum nu pot intelege un cuplu care traieste "unul aici si altul peste ocean" si copilul...eventual...prin posta.
Este genul de casnicie moderna din cate am inteles.
Dar deprinde f.mult si de oameni, de modul in care traiesc sentimentele, de cat de interiorizati sunt, de nevoile lor.
Da, exista oameni reci din fire, si chiar mai frigizi, mai retinuti, mai singuratici chiar si in cuplu, care isi sunt suficienti lor insisi daca pot sa spun asa. Exista, recunosc.
Asa cum exista oameni care au avut din totdeauna multa afectiune de la cei din jur /familie, prieteni, etc. si nu simt asa nevoia de afectiune in cuplu. Ei pot trai acea casnicie moderna, de mai sus.
Si in fine exista si acei avizi de afectiune si caldura, care nu au avut asa parte de ea si o cauta atunci in casnicie.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|