[sophia]

Concluzia ar fi ca:

(Si) atunci cand postim sau ne abtinem cu diverse alte scopuri (anticonceptie), nu mai iubim partenerul la fel. Indreptam iubirea si atentia noastra spre altcineva, in speta Dumnezeu, sau alte persoane, sau spre noi insine (= egoism). Si directia si procentul difera de la caz la caz.


Si cred ca am mai spus asta aici pe forum. Exista un autor (si teolog) american care a scris niste lucrari f.interesante. Una din ele se refera la cuplu.
Imi scapa acum numele autorului si titlul lucrarii, dar am sa caut notita.
Am citit-o si eu si am inteles multe.
Fiecare om, spune el, vine cu niste bagaje biologice/valize, in cuplu. Daca una din aceste valize este goala/se goleste, atunci se produce dezechilivrul, omul nu este fericit si cauta sa umple acea valiza. Daca partenerul nu-l ajuta in asta, nu-i ofera ceea ce el cauta si are nevoie, casnicia s-a dus. Indiferent daca partenerul este bun si ii ofera alte mii de lucruri in schimb.
E ca si cum unui insetat ii dai sa bea in loc de apa pe care el o vrea, otet, sau apa sarata/indulcita.
Unul poate sa vrea in speta:
- nevoie materiala (adica a trait in mari lipsuri si se simte linistit si fericit daca nu le mai are, daca are asigurata existenta din pdv material). Poate renunta in schimb la altele. De ex. sotul poate fi plecat, sau sa-l insele...dar ea sa fie asigurata material. E valiza care a fost goala.
- nevoie de prezenta umana, fizica, de caldura - n-a avut-o si in cuplu sotul/sotia trebuie sa fie permanent acolo. Pot trai in alte lipsuri, dar sa fie partenerul langa ei.
- nevoie de stralucire, glorie, recunoastere - sa vrea el/ea o cariera stralucita, sau partenerul, sa aiba recunoasterea lumii din jur (prin el/ea sau prin partener).
- nu mai stiu acum - poate nevoie de un anume grad de intelectualitate, cultura, talente. Cauta un partener care sa le ofere aas ceva, sau libertatea de a se manifesta ei, sau o comunicare buna in acest plan.
Erau cinci categorii.
- as adauga eu, ca parca in carte n-am intalnit asta, dar vad aici ca exista si asa ceva: nevoie de spiritualitate, credinta. Oameni care sunt fericiti cu asta si cer asta partenerului. Familii de preoti, unii sfinti casatoriti etc.

In fine daca intr-un cuplu se iuntalnesc doi oamenic are au nevoi diferite, valize goale diferite, si fiecare cauta sa-si umple golul sau, acea familie nu va functiona.

Uitam ceva:Va rog eu mult sa nu mai spuneti ca in credinta avem liberul arbitru. Nu este asa. Exista niste reguli si daca nu le indeplinim, se pare, dupa parerea voastra, ca nu suntem (buni) crestini. Noi nu putem alege in credinta, ori facem ceea ce ni se cere (de la Dumnezeu) si mai rau oameni (biserica institutie), ori nu suntem crestini (orotdoxi). Asa se spune, n-o spun eu.
Pentru mine liber arbitru inseamna sa poti alege ceva intre doua sau mai multe variante, fara ca sa faci ceva rau. Sa poti sa-ti alegi drumul, neinsemnand asta ca automat ai de ales intre alb si negru, sau bine si rau. Pot sa fie mai multe cai bune si rele.
De ex. in credinta: sa poti alege calea potrivita tie de a-ti manifesta credinta, fara ti se pune eticheta ca nu esti crestin, sau esti caldicel, sau ai facut rau. Sa poti fi fericit cu alegerea ta.