Citat:
În prealabil postat de sophia
Uitam ceva:Va rog eu mult sa nu mai spuneti ca in credinta avem liberul arbitru. Nu este asa. Exista niste reguli si daca nu le indeplinim, se pare, dupa parerea voastra, ca nu suntem (buni) crestini. Noi nu putem alege in credinta, ori facem ceea ce ni se cere (de la Dumnezeu) si mai rau oameni (biserica institutie), ori nu suntem crestini (orotdoxi). Asa se spune, n-o spun eu.
Pentru mine liber arbitru inseamna sa poti alege ceva intre doua sau mai multe variante, fara ca sa faci ceva rau. Sa poti sa-ti alegi drumul, neinsemnand asta ca automat ai de ales intre alb si negru, sau bine si rau. Pot sa fie mai multe cai bune si rele.
De ex. in credinta: sa poti alege calea potrivita tie de a-ti manifesta credinta, fara ti se pune eticheta ca nu esti crestin, sau esti caldicel, sau ai facut rau. Sa poti fi fericit cu alegerea ta.
|
Pai intr-un fel ceea ce vrei tu exista, in unele cazuri.
De exemplu poti sa te calugaresti sau sa te casatoresti sau chiar nici una din cele doua toate caile sunt bune.
Dupa aceasta alegere mai ai si altele, tot cu variante, unele pot fi bune, altele pot fi rele, adica mai multe bune, mai multe rele.
In alte cazuri nu ai decat doua variante. Ai ramas insarcinata, poti sa pastrezi copilul sau sa faci un avort. Nu exista a 3a posibilitate: il pastrez dar nasc peste doi ani.
Nu traim in Matrix.
Daca dupa asta tanjesti, e clar ca ai anumite frustrari, ai de facut niste alegeri car stii ca sunt bune dar nu te poti impaca cu ele pentru ca sunt alte lucruri care te trag de la bine si nu poti renunta la ele.
Desigur, poti sa-ti manifesti credinta in multe feluri, inclusiv sa stai acasa la TV cand crestinii sunt la Liturghie, din motive subiective, ca de exemplu nu vezi utilitatea practica a Liturghiei pentru ca esti botezat, nu esti ateu, n-ai omorat pe nimeni (dar pana acolo....) deci dupa propriile standarde credinciosul perfect mai ales intr-o lume care, nu-i asa, da dovada de atata necredinta ...
Si da, poti fi fericit cu alegeri de genul asta atat timp cat traiesti inchis ca intr-o colivie in propriile pareri.
In momentul in care scoti capul si incepi sa afli de fapt cam ce zice Biserica in chestiunile in care te credeai atat de intelept si profund si vezi ca nu zice ca tine, plus ca majoritatea credinciosilor dezaproba alegerile tale, ai doua optiuni:
1. sa realizezi ca este ceva gresit la tine si sa schimbi ceea ce este de schimbat
2. sa sustii ca ceea ce invata Biserica este absurd, ca deh..este asa si pe dincolo, o institutie mai degraba omeneasca decat divina, sa sustii ca cei care vor sa te invete de bine sunt absurzi, extremisti, nerealisti, ca n-au urcat pe culmile experientei de viata pe care esti tu, etc.
In primul caz, esti pe drumul cel bun, nelinistile au sa dispara si cu timpul alegerile bune pe care trebuie sa le faci vor fi o sursa de fericire si nu de frustrare.
In al doilea caz, frustrarile vor ramane chiar si se vor amplifica.
Alegerile posibile in aceasta situatie?
a) Sa-i ignori pe ceilalti si sa te inchizi in continuare in mintea ta unde toate hotaririle sunt bune si totul e perfect - mai greu pentru ca realitatea te ajunge din urma si-ti arata sistematic ca totusi ceva nu e in regula.
b) Sau, sa porti razboaie nesfarsite cu ei, incercand sa le demonstrezi ca griul tau este de fapt alb curat, iar ei nu sunt decat niste idealisti stupizi.
c) Sau, poti sa-ti cauti o mica secta care impartaseste cvasi-perfect modul tau de gandire, unde moralitatea e stransa doar in jurul unor chestiuni de baza, in rest poti sa gandesti/sa faci ce vrei si cum vrei.
Totusi, ca si la punctul a) nu stiu daca ai sa poti ignora realitatea care o sa-ti spuna totusi mereu ca ceva nu e in regula la tine..