Citat:
În prealabil postat de sophia
Jane nu stiu ce tot vrei.
Nu spuneti voi (tu si Anna si Anca si mai stiu eu cine si scripturile), sa facem abstinenta, sa postim? Ca altfel nu ne putem ruga, ca nu este curat, ca mai stiu eu ce motive.
Daca eu, Fani si altii spuneam ca ma rog toata ziua si ii dau sotului 10 minute pe saptamana, ziceti ca nu este bine, ca tot trebuie sa postesc, ca trebuie numai in ziua de si etc. . Si atunci? Nu asta se intelege?
Daca monahii nu au voie sa aibe familie (Geo zice ca nici parinti, nici frati, nimic), nu inseamna ca este o incompatibilitate.
Ori, ori.
Te rog explica-mi cum vezi tu lucrurile, cum impaci tu credinta cu familia.
|
Nu-ti spun ca nu are rost, ce mi se potriveste mie nu ti se potriveste tie :)
De crezut cred ce am citit la Arsenie Boca si mai cred ca atunci cand fac altceva, ma aflu in pacat. Uneori
cu voia si de
bunavoie pacatuind deci.
La modul concret insa, cred ca ma ajuta si Dumnezeu foarte mult si tinand cont de faptul ca eu ani de zile am facut tot ce-am vrut si ce mi-a placut, fara nici o restrictie, in materie de amor/dragoste, cred ca un pic de infranare nu-mi strica, mie, personal.
Altii n-au nevoie ca au fost mereu cumpatati si nu i-a stapanit sexualitatea. Dar eu personal, repet, vin din iad deci doctoria mea n-o fi buna pentru toti.
In concluzie se impaca bine si daca nu as fi eu insami praf duhovniceste, cred ca as fi chiar fericita. (Fericirea si nefericirea la mine neavand legatura cu sexul).