[sophia]

@AlinB - mai Alien, cred ca vorbim in paralel.

1. Ceea ce concludeam eu sunt extereme, dar asa spun toti (Sf.Parinti, par.Cleopa si altii ca dansul, preoti, voi aici). Si voi tot asta sustineti in fond.
2. In fond de ce nu-mi explici totusi de ce monahii trebuie sa nu aibe familie.
Care este explicatia. Cerinta este asta, dar de ce? Stii sa-mi spui?
Lepadare de lume. De ce? Ca nu poti fi a lui Dumnezeu altfel.
3. Sa te abtii de la copii este o decizie a doua persoane. Deci punctul 3 al tau inseamna incompatibilitate cu familia daca sotul/sotia nu este de acord cu aceasta abstinenta, sau dimpotriva vrea abstinenta.
4. Da si punctul 4, acela mult discutat de noi pe alt fir este tot incompatibilitate credinta/familie. Daca vrei si copil si nu poti decat cu ajutorul medicinii, esti impotriva credintei, daca nu, se rupe familia (in multe cazuri).

Nici eu nu prea inteleg ce vrei tu de fapt, ce sustii si de partea cui esti.

Drum de mijloc ar fi asa (si cred ca am mai spus-o):
- te rogi, sa mergi la biserica etc., deci credinta dar...
- postul atunci cand poti si cu acordul sotului, si nu in zile si la alimente indicate in canoane
- sa poti sa folosesti anumite ajutoare ca sa ai copii
- ca sa nu ai copii - aici nu stiu, ma abtin

Atat. Asta se cheama sa fii credincios si casatorit.
Este asa rau?
Dar voi si teologii spun ca daca vrei asa ceva nu esti crestin adevarat. Si atunci chinui oamenii care-si doresc sa fie si crestini deplini si sa aibe si familie. Fiindca la fiecare pas ai indoilei si ganduri si remuscari (am dat destul sotului, am dat destul lui Dumnezeu, am pacatuit, etc.).

Si da, mergand mai departe nu cred ca este nevoie de monahism si izolare in credinta. Ar putea merge mana in mana daca lumea n-ar fi asa cum spui tu...extremista.