[sophia]

@anna21
Vezi? Depinde cum privesti lucrurile. Totul este relativ pana la urma.
Eu spunca daca voi traiti asa mult departe unul de altul, nu va iubiti. Pentru ca daca v-ati iubi cu adevarat, ati gasi o solutie sa va adunati. Cum faceti cu copiii?
In timpul cand sunteti despartiti se cheama ca va daruiti dragostea carierei, sau altor oameni (pacienti, etc.), sau lui Dumnezeu, etc.
Tocmai ce spui tu: ce daruiesti tu celuilalt.
Inteleg ca tu pe langa despartirea de atatea luni, ca este in fond post, abstinenta indelungata chiar, mai si postesti cand este el de fata.
Daca da, de ce?
Exact ma gandesc la acel "ce daruiesti celuilalt". Eu, totul: prezenta, sentimente, trup, ganduri. Chiar si rugaciune (ca ma rog si pentru el).
Eu asta inteleg prin dragoste si cred ca aici ma diferentiez de voi (altii).
Si eu n-am inteles bine prima parte a mesajului tau, dar zic asa: conteaza cum traiesti viata ce ti-a fost data de Dumnezeu, si conteaza si cum te prinde moartea. Conteaza si ce lasi in urma, sotului, copiilor, lumii.
S-ar putea ca daca moartea v-ar despartzi, Doamne fereste in acest moment (cand sunteti imprastiati), sa ramana cel din urma, cu gustul si regretul ca nu a fost destul sau nu a fost iubire.

Sfaturile lui gary Chapman sunt f.ortodoxe in sine. Casnicia nu poate dainui decat in armonie. Si asta spune el.
Nu stiu ce te-a sfatuit preotul cand te-i casatorit (numai pe tine, sau si pe sot?), dar asa ti-a spus? Sa stati atat vreme separati? Sau sa gasiti solutii de rezolvare?

Cred ca nu mie trebuie sa dai acele sfaturi. Eu astept asa de putin fata de cat dau (uita ca intru in mandrie poate, dar asta este realitatea).
Si tocmai: vine batranetea, sau boala si atunci chiar trebuie abstinenta. Trebuie sa traim atunci cand putem.

Am uitat sa spun mai spus, in mesajul catre Alin: eu con sider post/abstinenta atunci cand sotii din diverse alte motive nu au relatii. De aceea consider postul impus, ca fiind superflu.