ooo, Alin, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu ma plang din cauza copiilor, imi place ca sunt atasati de mine.. Oricum cresc atat de repede, cel mare deja se interiorizeaza si desi vorbeste non stop, gandurile care-l reprezinta le tine pt el. Ieri invata sa mearga, azi are probleme "existentiale", deja si nu nici in clasa 1.
Parerea mea e ca si 10 copii de-ai avea, tot ca o clipa trece viata si ti se pare ca nu te-ai bucurat destul de ei.
Altceva vroiam sa arat: un pic de realism este necesar. Viata sexuala isi schimba radical importanta pe masura ce te maturizezi.. si daca nu te maturizezi te forteaza copiii sa-ti schimbi optica.
Desigur cunosc parinti care merg in vacante fara copii (pt a nu fi tulburati in "distractie".. ba cunosc si un caz tragic in care copilul lasat in grija bunicii a murit cand parintii erau la mare) sau care merg in vacante cu tot cu bunici (ca sa aiba viata sexuala nestingherita in timp ce bunicii supravegheaza copiii).Mi se pare jalnic sa ajungi parinte si sa ai mentalitatea eu, eu, eu...
Si cum ajung unii la batranete cu sexualitatea in cap (cazuri pe care le stiu).. mi-e groaza sa ma vad cu ei ca il intreaba pe copilul meu de gradinita despre prietenele lui! Sau fac aprecieri: "e baiat mare, umbla cu fete"! (adica avem o vecina cu care se joaca in parc). Si ii spun copilului ca "prietena" lui de anul trecut era mai frumoasa decat cea in prezent.
Cum sa explic unor astfel de oameni ca fiul meu, daca este coret educat "NU umbla cu fete". Sau ca o fetita nu poate fi frumoasa/ urata ci fiecare fiinta este unica si speciala (cum zice fiul meu despre prietena lui: "Dumnezeu a facut-o foarte speciala", ca este alta nationalitate). Sunt oameni care vad relatiile doar prin ochelarii patimilor lor (desi sunt "normali", au fost fideli unul altuia.. dar nu au inteles sa acorde sexualitatii locul cuvenit, ci probabil i-au exagerat importanta).
Asta este cu sexualitatea care nu dispare cu batranetea, ci daca nu-i intelegi rostul iti transfigureaza toata realitatea, pana la proiectarea propiilor instincte asupra unui copil de gradinita si a prietenei lui de joaca.
(Mi-e sila, dar sunt obligatii familiale, trebuie fac iar act de prezenta!)