Aruncati in circul cu fiare
Parintele GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA
“Nimic din ceea ce se petrece in lumea aceasta nu este intamplator. Intamplarea, pentru noi, se cheama Providenta divina, iar asa zisul destin se cheama Dumnezeu. Voua insa toti perii capului va sunt numarati (Mt. 10 : 30). Sa cautam, de fiecare data, in spatele lucrurilor lumii, ratiunile divine ale intamplarilor.
Din cand in cand imi reimprospatez lectura autorilor romani. Vazand cazul Tanacu in presa si pe internet, vazand sfanta manie a presei ignorante in orice problema teologica si lipsa de curaj a unor ierarhi sau a purtatorilor lor de cuvant, precum si imixtiunea «intelectualilor» si a oamenilor politici, stiutorii a toate și judecatori fara pata, mi-am adus aminte de o fabula a lui Grigore Alexandrescu, Ursul si Vulpea. Cele doua animale vorbesc despre nedreptile imparatului Tigru, ursul, cu intelepciunea lui «dulce», era nemultumit ca Tigrul intai judeca animalele si apoi le sugruma. Cand el (ursul) va fi instalat la putere va starpi abuzul si talharia (nu va aminteste fraza aceasta de discursurile politice privind abuzul si talharia in gura ursilor moderni). Si cum vei face? intreaba vulpea. Ursul raspunde: Noi o sa-i sugrumam si-apoi ii judecam.
Este exact ce s’a intamplat cu parintele Daniel si cu maicutele. Presa si-a pus cenusa in cap, si-a sfasiat hainele cu demnitatea unui sinedrist vexat si a inceput sa strige in cel mai legalist limbaj juridic: Criminalul cu barba rosie, ucigasul din Tanacu, moarte! Rastigniti-l pe el si pe intunecatele «ev-mediste» calugarite. Un sef de partid care tine sa-si afirme dragostea lui nemarginita fata de «Biserica Mama», este revoltat ca parintele Daniel si-a schimbat jambierele de footbalist pentru bocancii calugaresti, ca si cum orice footbalist este un «talhar nepocait» care nu are nici o cale spre biserica. Pot sa afirm cu certitudine ca exista cale de pocainta si pentru footbalisti, ca si pentru sefii de partide politice care-i icrimineaza inconstient pe acestia.
Purtatorul de cuvant al Patriarhiei, care nu era vizata direct, pentru inceput, de cele intamplate la Tanacu, manastirea nefiind sub jurisdictia Patriarhiei, care ar fi putut sta linistit si fara mustrari de constiinta pe scaunul de purtator de cuvant, a iesit imediat la iveala cu un verdict drastic de condamnare, fara sa stie ce spune si de ce spune. Mai tanarul ierarh al locului a extins condamnarea la «afurisanie» pentru calugar si calugarite si la risipirea manastirii blestemate, ca in veci sa nu se mai rezideasca. Foarte frumos prilej de distrugere a unei manastiri cu un pretext nevalabil nici canonic, nici juridic, dar prin care ierarhul a dus cu un pas mai departe dorinta anticrestinilor presei si Justitiei. Asta imi aminteste de stralucita interventie directa a presedintelui Basescu pentru a bara opozitia primarului Bucurestiului fata de defilarea homosexualilor care se lega de functia presidentiala ca nuca de perete: Daca interzicem defilarea inseamna ca ne intoarcem cu 20 de ani inapoi. Domnule Presedinte, cu cati ani ne intoarcem inapoi prin toate aceste incalcari ale procedurii juridice?
In Statele Unite, cand un criminal este dovedit si arestat, nici ziarele, nici indivizii nu striga «criminal cu barba rosie, footbalist care a schimbat jambierele pe bocanci», nu inventeaza ceea ce s-a spus de parintele Daniel ca nu e preotit, ca manastirea nu a fost sfintita sau cum spune un autor «mare teolog si de foarte mare audienta» la microfoanele mass mediei ca exista o schisma in Moldova la unii calugari care tin in secret de Rusia. Este o elucubratie mai mare decat insusi marele teolog care asmuta niste caini imaginari crescuti in ograda ereticilor, impotriva unui om deja foarte haituit. Fiecare articler, fiecare politician, fiecare ierarh sau purtator de cuvant care a aruncat piatra impotriva unui om care nu poate fi acuzat de crima si, cu atat mai putin de intentie criminala, va primi pe fruntea lui piatra pedepsei lui Dumnezeu care le va spune: Duce-ti-va de la Mine, blestematilor, ca am fost in inchisoare si nu ati venit sa Ma vedeti. Iata piatra pe care ati aruncat-o in Mine se intoarce pe fruntea voastra. (Crede cineva ca Iisus vorbea numai de detinutii polititici? Nu, El vorbea de pacatosi, de infractori si talhari care au dreptul si ei la cuvantul lui Dumnezeu. Cu atat mai mult niste calugari). Cata vreme justitia nu si-a spus oficial parerea prin sentinta, prezumtia de nevinovatie primeaza. Si chiar dupa ce justitia aservita puterii intunericului si nu lui Dumnezeu va da o sentinta de condamnare asa cum au conceput-o procurorii inainte de a fi cercetat faptele si intentiile acuzatilor, inocenta parintelui va sta in fata Bisericii adevarate si a credinciosilor ei, neclintita.
Exista unele asemanari si unele deosebiri intre procesul maicutelor (si al preacuviosului parinte Daniel) si procesul meu din 1979. Atunci, ca si acum, securitatea (azi politia) a strigat, cu “avant” proletar atunci, masonizant si ecumenist acum, ca eu (atunci) si parintele Daniel cu maicutele acum eram/sunt un criminal(i). El apartinand intunecatului ev-mediu, eu apartinand neo-fascismului. El a indobitocit patru maicute indepartandu-le de desfraul lumii de astazi si aducandu-le la Dumnezeu, eu indobitocind o intreaga generatie de teologi care, slava Domnului, sunt printre cei mai buni preoti in prezent. Sper ca nici unul dintre ei nu a pierit, in afara de fiii pierzarii. Securitatea m’a acuzat de legaturi cu o putere straina careia, chipurile, ii furnizam importante informatii (evident, era o putere occidentala), nu s’a mentionat in actul de acuzare, nici puterea, nici macar vreo informatie. Vestitul teolog de larga audienta (inrobit marei erezii a ecumenismului) - nu-l cunosc, nu stiu ce varsta are - cu acelasi aer sinuos, afirma si el, in alt sens, o putere straină (evident, din Rasarit) de la care primea influente parintele Daniel. Spre deosebire de securisti, domnul teolog aduce si dovezi: pentru ca parintele Daniel a tunat si a fulgerat impotriva ecumenismului si a IPS Daniel (ca ecumenist). De unde o fi luat teologul nostru aceste stralucite argumente securiste? Imi inchipui ca este tanar, ca n’a putut face scoli speciale ca Otopenii sau alte locuri. Atunci de unde? Ca de la Dumnezeu, in orice caz nu le-a luat.
Exista si unele deosebiri: Patriarhia nu a avut curajul sa ma cateriseasca nici inainte de judecata, nici in timpul detentiei, ci numai dupa eliberare. S’au gasit unii frati care au primit sa fie in consistoriu, sa-mi faca un rechizitoriu mai schiop si mai handicapat chiar decat al securitatii pe baza caruia am fost caterisit. Dupa iesirea din inchisoare, am cerut audienta la un episcop. M’au primit doi, ca si cum unul singur s’ar fi temut de mine. Pledoaria mea, in fata lor a fost sa fiu reintegrat in postul meu de profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti si sa nu fiu caterisit (incepusera deja svonurile privind caterisirea) pentru ca aceste acte oficiale de persecutie religioasa fata de mine vor fi in favoare regimului comunist, care va consemna ca ierahii, recte, Biserica, m’au data afara. Ca justitia comunista ar fi urmat calea indicata de Biserica, asa cum a fost cu arestarea, fiind alungat din biserica si seminar inainte de orice decizia a guvernulu comunist si istoria scrisa de comunisti va spune acest adevar si va fi crezuta. Astazi, justitia aservita demonismului occidntal, va spune,la fel cu cea comunista, ca au urmat linia clerului.
Justitia de astazi, dupa cum stim, foarte corupta, va proceda la fel. Inainte de orice, presa a condamnat foarte grav ceea ce s’a intamplat la Tanacu, a decis ca niste maicute care-si petrec viata in rugaciune si post impreuna cu duhovnicul lor sunt niste criminali odiosi, unii reprezentanti ai bisericii, ierarhi sau simpli functionari cu idei automate, au crescut la infinit acuzatiile si astfel problema a fost solutionata, acesti vorbitori agreind cu orice sentinta a justiției. Reprezentantii bisericii nu au facut decat sa aprinda fitilul butoiului cu exploziv pe care cei ce au vorbit in numele Bisericii au asezat-o.
Este inca viu in memoria noastra scandalul pedofilic al preotilor din Biserica Romano-catolica. Sunt convins ca au fost cazuri adevarate, dar sunt tot atat de convins ca persoane cu probleme psihice au inventat (involuntar poate, sub influenta presei americane)) cazuri personale imaginare despre unii preoti si ierarhi. Presa masonica, protestanta si evreeasca au jubilat impotriva preotiei catolice, au sustinut cu sarg toate acuzatiile, chiar si pe cele mai absurde, dar nici un preot nu a fost judecat de justitie, inainte de a fi fost judecat de tribunalele bisericesti. Nici unul nu a fost abandonat de ierarhul sau decat atunci cand s’a dovedit in tribunalul ecleziastic vinovatia lui. Si atunci biserica i-a predat in mana justitiei afirmandu-si regretul pentru gresala preotului si pentru durerea de a fi nevoita sa-l trimita in fata judecatorului civil. De ce autoritatea de stat americana respecta demnitatea Bisericii, iar cea romaneasca incalca o institutie sacra ca si cum ar fi o banda de infractori fara drepturi?
Orice acuzat are nevoie de a fi iubit si aparat de Biserica, chair daca nu este crestin, sau chiar daca este vinovat. Exista avocatul Bisericii (angelicus) si al diavolului. Reprezentantii bisericii care au vorbit, s’au inscris «cu elan si fara reticenta», pe lista diabolica ingrosand pana la iad grupa acuzatorilor, pentru ca nu cumva vreun inger sa aiba curajul de a veni in apararea lor. Si au venit totusi cativa – avocatii apararii – carora Dumnezeu le va da cuvant puternic de stabilire a adevarului, cuvant pe care vorbitorii in numele Bisericii l-au scuipat din gura lor si si-au asumat numai rolul diabolic, dar si Dumnezeu ii va scuipa pe ei din gura Sa.
Inchei cu un apel catre toti credinciosii, nu indraznesc sa chem si toti preotii, pentru ca am vazut unele articole preotesti condamnand pe cei de la Tanacu fara drept de apel si fara a mai fi nevoie de condamnarea justitiei lumesti, asa ca ma adresez tuturor credinciosilor nefiloxerati de cazuistica antiortodoxa, ca si preotilor care-si inteleg menirea de a se ruga pentru cei in suferinta, sa ne rugam toti ca justitia sa faca dreptate in sensul adevarului si sa-i elibereze pe cei inchisi, iar daca totusi, Dumnezeu le va cere un pahar de suferinta si amaraciune, sa fie paharul lor spre isbavirea tuturor celor care i-au acuzat si spre inaltarea Bisericii Ortodoxe chiar daca unii ierarhi i-au apasat fara dragoste si-i mai apasa inca. Sa fie suferinta lor roditoare pentru spalarea greselilor lor si ale noastre. Cu iertare, fratii mei.
Nota.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iarasi s’a grabit sa confirme atacurile presei si ale masoneriei impotriva Bisericii, trambitand ca la Tanacu s’a facut o crima, vezi Doamne, crima care nu este emblematica Sfintei noastre Ortodoxii, (Dumnezeule, cine a gandit aceasta fraza); din nou Biserica isi pleaca rusinata capul in fata unei prese dezlantuite si incoerente si care foloseste insulta ca argument si apelatiunile grosolane ca sentinta inainte de judecata pentru care ar trebui sa-i fie rusine, dar ei nu au rusine, nici dragoste de adevar. La Tanacu nu s’a făcut nici o crima, ci Dumnezeu a decis s’o elibereze pe sora Irina din mainile satanei. (chiar daca, dupa documente, medicii i-au dat doza ucigatoare de adrenalina. Oare medicii au barba rosie si sunt criminali? Sau au schimbat nu stiu ce jambiere cu halatul alb?) Sunt un preot echilibrat, nu vorbesc fara o judecata prealabila si fara indelunga rugaciune inainte de a spune ceva impotriva Sfantului Sinod. Am tinut la Jilava o greva de 12 zile, in timpul careia nu am baut apa 5 zile si nu am mancat nimic 12 zile. Am slabit extrem de mult, fiindca am intrat in greva extrem de slab din cauza regimului la care eram supus. Puteam sa mor, pentru ca eram om in varsta, aproape 60 ani, dar nu am murit pentru ca Dumnezeu a hotarat altfel in planul Lui necunoscut noua. Ceea ce a facut securitatea a fost pentru moartea mea. Ceea ce a facut preacuviosul parinte Daniel si preacuvioasele maici (pentru ca ei sunt si raman preacuviosi) a fost pentru viata sorei Irina. Pentru viata ei de aici, dar Dumnezeu a hotarat ca sfintele rugaciuni de eliberare sa fie pentru viata ei de dincolo. Sinodul a despuiat pe acuzati de orice protectie eclesiala si i-a aruncat in circul cu fiare. Cum vom numi aceasta hotarare? Iisus Mantuitorul sa o numeasca.”
Parintele GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA
|