iosife, nu stiu de ce dar imi pari ca te-ai "indulcit" cu anumite idei de pe la protestanti sau sectanti. Eu de preotie universala nu am auzit, propovaduirea s-a facut de mult, as spune ca s-a incheiat de mult, bisericile stau marturie la acesta, slujbele se tin in fiecare duminica si intrarea e libera. Au aparut chiar si reviste, posturi de radio ce transmit pe internet mesajul ortodoxiei, ba chiar nici de la tv nu a lipsit cateodata Sfanta Liturghie. Este drept ca si sectantii au castigat teren, dar nu pentru ca Biserica Ortodoxa este dezorganizata sau nu-si "raspandeste" mesajul, ci pentru ca lumea s-a departat, ametita de modernism si mode desuete. Astfel de perioade au mai existat, caci omul are aplecarea spre pacat si satana are mai multi slujitori ca niciodata. Eu as vedea partea plina a paharului si e lucru bun ca inca se mai calca pragul bisericilor. Tineret vine la biserica, de Florii aproape toti erau tineri, Dumnezeu ii cheama, caci parintii stau acasa sau se uita la fotbal. Preotii isi fac datoria, slujesc Sfanta Liturghie, spovedesc, impartasesc, sfintesc casele oamenilor daca sunt chemati. Ingroapa mortii, pomenesc pe vii si adormiti, intr-un cuvant isi fac datoria omeneste cat se poate. Atata vreme cat societatea se departeaza de Dumnezeu, si televizorul si libertinajul social contribuie din plin, sa nu uitam si politica anti-crestina care se duce aproape nedisimulat, nu inteleg reprosurile facute cu prea multa usurinta. Eu zic sa incepem cu noi insine la schimbarea in bine a lucrurilor si sa nu cadem in cursa subtire a parerii de sine cum ca eu fac dar altul nu face indeajuns. iosif te rog sa ma ierti ca indraznesc cu un indemn, fa-ti un program de rugaciune si citeste fara graba si cu smerita cugetare si participa duminica la Sfanta Liturghie, tine legatura cu duhovnicul si sper sa scapi de ispita.
vsovi nu sunt nici "popa" nici calugar sau staret, dar de unde ideea ca doar acestia gandesc asa? Ori celorlalti crestini, le este ingaduita mai multa usurinta? Greu e sa scoti din inima amortirea veacului acesta al necredintei. Ne place sa vorbim de sfinti si ne umplem gura cu rugaciuni fatarnice, dar plansul inimii pentru pacatele noastre nu l-am avut. Citim rugaciunile dupa tipic, daca le citim, si deja ne credem ca ne-am facut "datoria" fata de Dumnezeu si ca ducem o viata pe drumul bun. Noi nici cu noi n-am inceput curatirea inimii si purtam grija bisericii. Aceasta e ratacirea multora ce se cred drepti inainte lui Dumnezeu. Implinirea poruncilor decalogului nu a mantuit pe iudei. Caci fara castigarea smerenie nu exista mantuire. Nici postul, nici rugaciunile, nici plecarea genunchilor nu te apropie de Dumnezeu daca n-ai deschis inima cu toata dorirea si nu lasi pe Hristos sa locuiasca in tine. Ori asta nu se va putea fara lacrimi si umilinta, pana nu te vei vedea asa cum si suntem cu totii, negrii de pacate. Umileste-ti sufletul intai, porneste cu tine mai intai spre aceasta prefacere a omului nascut din nou, vindeca sufletul tau de ranile pacatelor, asta cere Hristos mai intai, si vei vedea ca urcand spre lumina te adancesti mai mult asupra lucrurilor si toate capata un nou inteles. Oare nu poate Dumnezeu singur sa-Si faca dreptate? Are nevoie de noi pentru aceasta? Doar noi avem nevoie de El, deci sa alergam spre mila Lui cerand ajutor si folosinta spre mantuire. Iar de ne va darui talanti, va sti fiecare atunci care-i este porunca si ce asteapta de la noi. Drumul spre despatimire e greu si cu multe curse si nimeni nu poate fara Hristos sa se mantuiasca. Smerenia si trezvia mintii sa ne fie indrumatoare.
Iertati-ma, Liviu
|