[mariamargareta]

214. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de părintele Dumitru Stăniloae:

“ Citiţi capitolul II din Epistola a II-a către Tesaloniceni. Umbla atunci vorbe printre creştini că Hristos este aproape, că va veni curând, şi apostolul le-a spus că nu va veni curând. Va veni după ce se vor ivi mulţi amăgitori care se vor da drept Dumnezeu. Mi se pare că trăim timpurile acestea. Eu am crezut, până acum, că s-a terminat cu prezenţa satanei în lume, începută prin Renaştere şi prin toate filosofiile atee, atunci când s-a terminat cu comunismul. Mi se pare că acum am intrat într-o epocă şi mai grea. Atunci ştiai că sunt atei şi te păzeai de ei. Acum iau fel de fel de măşti şi fac chiar minuni şi semne. Apar în fel de fel de forme şi amăgesc pe mulţi, să se depărteze de la Hristos cel adevărat. Există un sculptor, Zidaru, care e ispititor prin ceea ce prezintă şi care a făcut o biserică la Pucioasa (Glodeni). Sunt şi alţii, chiar în Biserică, care se aşează în locul lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel în capitolul acesta”.

Comentariu: Pe vremea aceea (anul 1992) nimeni, nici măcar vizionarul Dumitru Stăniloae, nu-şi putea închipui că “ispititorul” sculptor, Zidaru, este doar un paravan, fiind la rândul lui adânc înşelat de nişte ispititori adevăraţi, unşi cu toate alifiile “duhovniceşti”. În naivitatea lui şi cu cunoştinţele lui religioase destul de precare, Zidaru a fost uşor de amăgit de liderii pucioşi că “în faţa lui stă o misiune istorică”, aceea de a-i servi lui Dumnezeu ca “purtător de Cuvânt”. Zidaru a luat totul în serios (el fiind un om serios din fire) şi şi-a băgat capul în jug. S-a făcut scut de apărare sub care s-au ascuns liderii pucioşi cei laşi şi fricoşi, ca să scape de acuzaţiile de mincinoşi, eretici şi amăgitori, căci pe vremea aceea spiritele din Biserică erau tare aprinse şi îndârjite împotriva ereticilor. În capul lui Zidaru s-au spart toate oalele de noapte aruncate cu năduf de cei care simţeau că e ceva putred cu “secta lui Marian Zidaru”, dar nu vedeau uscăturile din cauza pădurii care le ocrotea. Şi măcar dacă ar fi fost secta lui. Dar secta era a altora, a liderilor pucioşi cei frauduloşi şi mincinoşi, care după ce i-au stors pe Zidari, ani de zile, până la ultima picătură de energie, de finanţe şi de preţuire publică, i-au abandonat şi chiar i-au alungat din “mănăstirile” lor mixte şi din ogrăzile lor “şfinte”. Apoi i-au acuzat pe ei de minciună, de neascultare şi de răzvrătire, ca să iasă ei, dictatorii pucioşi, basma curată.

Biserica de la Glodeni n-a făcut-o Zidaru, dar au făcut-o alţii mai şmecheri cu banii lui. Au făcut-o cei care s-au aşezat în locul lui Dumnezeu şi au început să vorbească în numele Lui. Şi atunci s-au împlinit proorociile Scripturii de la 2Tesaloniceni (despre care vorbea atunci Stăniloae) cum că va veni un duh care va pretinde că vorbeşte “Cuvânt” din cer şi va ameninţa că ziua Domnului a şi sosit, ca un fur noaptea (şi de-aceea n-a văzut-o nimeni). Dar adevărata Zi a Domnului nu va veni până nu va veni Potrivnicul, ca să se aşeze în templul lui Dumnezeu. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite fiilor pierzării o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, poleite cu semne şi minuni:

“În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,
Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.
Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.
Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.” (2Tes. 1-12)

Ani de zile, liderii pucioşi i-au minţit pe adepţii lor că până la venirea Domnului “mai e o clipă mică”. Ani de zile i-au amăgit că nu vor mai muri, căci Domnul îi va ridica cu trup cu tot în văzduh, ca să-L întâmpine pe norii cerului. Între timp unii dintre adepţii pucioşi au murit aşteptând, iar cei rămaşi încă mai aşteaptă să nu moară.

Lucrarea de amăgire a liderilor pucioşi s-a dovedit a fi un succes desăvârşit, cei înşelaţi fiind tocmai cei care i-au cocoloşit pe stăpânii lor, închizând ochii la escrocheriile lor şi acoperindu-le caracterul nedrept şi mizerabil, pentru că “ n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”.