Gresesc multi dar eu personal stiu both sides of the story, ca inainte sa ajung la concluziile astea le-am avut cat se poate de bine cu gothul si rock-ul inclusiv in ceea ce priveste manifestarile exterioare. Si oricine ar spune ca eram si sunt o persoana foarte ok, cu suflet bun si tot tralalalaul aferent.
Dar omul se mai si schimba si pe urma priveste trecutul cu alti ochi.
Exteriorul chiar spune foarte multe despre noi, cand e lasat, bineinteles. Si spune cu atat mai multe cu cat e mai impopotonat, tine conferinte intregi. Ca tu esti liber de moda asta, bravo tie, insa la cei mai multi, exteriorul e un mod de a adera la un grup, la o anumita cultura, tipa aia din poza sigur are prieteni / iubiti care sunt din acelasi film cu ea inclusiv dpdv vestimentar/accesorii/makeup/muzica si restul mesajului pe care-l mai poarta la vedere pe trup.
Daca te imbraci in costum sau in alt stil office/casual, in fine, in functie de rolul pe care il interpretezi in societate la un moment dat (job, familie, matusi), nu lasi la vedere. Dar in clipa in care echipezi bocancii cu tinte, bratarile si zgarda cu tinte, pentagrama la gat (sau capul de mort sau ce se mai poarta), tragi niste tuse de negru pe pleoape si pleci afara, e clar ca vrei sa transmiti un mesaj si ca de fapt esti un mesaj ambulant si nu mai tine faza cu "eerrr sufletul meu e altfel". Bine, sufletul e altfel.
E ca si cum eu m-as imbraca intr-o fusta de 15 cm, cu un corset fara bretele si niste tocuri de 10, ciorapi plasa, ma duc intr-un bar si pe urma ma indignez ca se da nu stiu ce badaran la mine 'stii, eu de fapt sunt virgina la suflet'.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|