Citat:
În prealabil postat de sophia
Da de ce fratilor nebunia si viteza asta?
Se termina lumea, zilele?
|
Această ispită a vitezei, ca și alte ispite, cred că poate fi micșorată prin rugăciunile și faptele bune ale noastre, ale tuturor. Iar în privința acestora cred că putem și noi să fim uneori "vicleni" și să le facem nu neapărat programat, ci și de câte ori se ivește un mic prilej, câteva secunde libere (care se pot găsi în orice zi).
Se știe că putem vorbi cu Dumnezeu și prin rugăciuni scurte, rostite în gând. Pot spune deseori în timpul zilei: "Ajută-mă Doamne!", "Mulțumesc Doamne!", după cum simt în acel moment, sau "Iartă-mă Doamne, ai milă de mine!". Sau mă pot adresa Maicii Domnului: "Maica Domnului ajută-mă, luminează-mă!" Cei care pot, desigur că rostesc chiar Rugăciunea inimii cât mai des.
Seara, dacă suntem prea obosiți ,să nu ne propunem prea multă rugăciune, ci doar un minim. Iar dacă putem, să facem mai mult. Însăși ideea că am multă rugăciune de făcut, obosește și este o piedică de a începe să mă rog.
Fapte bune nu înseamnă neapărat fapte mari, ci și mai mărunte, cum ar fi o vorbă bună, înlocuirea unui gând rău, cu unul bun, curat, etc. O altă faptă bună este de a mă strădui să-mi fac datoria la serviciul pe care îl am. Iar pentru aceasta nu trebuie să neglijez nici odihna.