Cred ca Dumnezeu te iubeste foarte mult. Fara indoiala, Dumnezeu iti cunoaste inteligenta si calitatea si nu vrea sa te piarda. Prin duhurile pierzarii, te trage de maneca.
Sa presupunem ca nu ai fi avut neplacerile respective. Viata ta ar fi curs "normal", clienti, traduceri, clienti, traduceri, cu oarece intercalari si potentari in spatiul familial. In traducere, o irosire in "normal" al unui suflet ales. Dumnezeu insa te vrea.
Asa este corect sa privesti starea ta de fapt. Da-i sens si urmeaza-i sensul.
O abordare de genul "am pacatuit si trebuie doar sa platesc", chiar daca nu-i de ignorat, e absolut limitativa. Supliciile prin care treci se adreseaza subtil inteligentei rafinate si capabile sa perceapa sensul.
Ai parcurs deja un drum, ai inteles calea si metoda. Acum insa te invarti in cerc si asta te epuizeaza. Moliftele si rugaciunile in exces, fara duhovnic incercat iti pot dauna. Oricata viteza ai imprima unui punct, dupa 360 de grade te afli de unde ai plecat. Iar mama ta o sa cada, epuizata la randul ei. Asta-i cerc diavolesc, nu ortodoxie!
Aduna-te, iti spun ca ai o forta uriasa. Trebuie sa ajungi la o manastire, ma gandesc Dervent (spre exemplu). Du-te pentru trei zile, o saptamana, impreuna cu mama ta si ramaneti acolo. Parintii vor sti ce sa faca pentru voi.
Vezi ca diavolul va face orice sa nu faci pasul asta!
Iata iesirea din cerc si sensul. Vei desoperi cu acerasta ocazie nu un nou drum - ci continuarea drumului tau duhovnicesc, in care iti urez numai bine.
|