Toamna trecuta eram cu unul din frati, la casa parinteasca de la tara. Din una in alta, m-am pomenit vorbind despre linistea acelor locuri care ne lipseste noua celor de la oras si ca imi doresc mereu o astfel de liniste. Fara sa-mi dau seama, am atins un punct sensibil. (Sotia lui se lupta de ani buni cu cancerul.) A oftat adanc: "Sa stii, nici prea multa liniste nu-i buna!"
Singuratatea te lecuieste de "liniste"!