Schimbarea incepe cu noi insine. Daca in mine se schimba ceva, atunci poate sunt mai de folos celor din jurul meu, iar asta e ceva in plus. La randul lor, cei ce intra in contact cu noi, sesizeaza schimbarea si, chiar daca li se zbarleste parul la inceput, cu timpul se schimba ei insisi.
Cu aproape doua luni in urma am fost la manastirea Marcus, in jud Brasov. O acustica divina. Acolo am auzit pentru prima oara un staret rugandu-se altfel decat in alte parti. La proscomidie, pe langa rugaciunile obisnuite, l-am auzit rugandu-se pentru pacea in sanul bisericii ortodoxe si intarirea in credinta a tuturor slujitorilor ei, pentru dejucarea planurilor masonice din tara noastra si din toata lumea, pentru luminarea si inteleptirea guvernului corupt si mincinos, pentru legi sanatoase si bine oranduite si alungarea tendintelor de legiferare a prostitutiei sau drogurilor de orice fel... Eram cu toata familia si, dupa ce am iesit ne-am manifestat admiratia pentru stilul cu totul personal si deosebit al tanarului preot arhimandrit.

Cred ca rugaciunea unui singur om, daca e din suflet, poate schimba cursul multor destine. Daca in loc de un om, sunt mai multi, totul creste exponential, iar asta conteaza pentru bunul mers al unei comunitati. Niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu. Aseara am vazut un film mai vechi cu Burt Luncaster, unde, datorita unui pui de vrabiuta cazut dintr-un cuib in urma unei furtuni, destinul multor oameni se schimba uluitor, si se fac pasi uriasi in domeniul cercetarilor gripei aviare. Nimic nu-i hazard sau intamplare, ci doar un inceput in cursul unor schimbari in bine, daca omul isi inmoaie inima impietrita si-L lasa pe Dumnezeu sa-i intre in suflet!