View Single Post
  #1  
Vechi 18.05.2010, 08:02:06
deja-vu deja-vu is offline
Member
 
Data īnregistrćrii: 26.01.2009
Mesaje: 39
Implicit "Despre femei atata se intelege: ca sunt neintelese"

un subiect de meditat: "Sufletele delicate au nevoie de principii ferme ca sa ajunga acolo unde le este locul." (P.Constantinescu)

Draga sora Sophia, numele tau inseamna intelepciune dar ceea ce spui tu aduce mai degraba a sofism. Am intrat in discutie pt. ca subiectul era important si ar fi grav ca articole precum cel de care erai asa incantata sa sminteasca si pe altii. In primul rand, ce deranjeaza prin stridenta si spirit anti-ortodox e paranteza adaugata titlului de thread, adica: "merita ea mai mult?" Am aratat f.clar ca tocmai femeile (si inca multe de rang inalt) au fost cele care L-au ascultat si urmat pe Hristos; chiar Maica Domnului era din familia regala, iar Maria Magdalena se zice ca era de neam imparatesc. Am dat o lista de sotii si fiice de imparati sau guvernatori romani care au fost martirizate sau au ajuns sfinte in calendarul ortodox: oare le lipsea ceva in lumea asta de au hotarat unele sa moara in chinuri pentru credinta? Ar fi putut primi Sf.Elisabeta ceva mai mult pe lumea asta, dupa ce imparatul ii oferise jumatate din Imperiul Roman, cand ea dorea sa fie mireasa lui Hristos si sa ia cununa stralucita a muceniciei?? Oare de aceea i-a ras in fata imparatului, zicandu-i sa nu mai piarda timpul degeaba si sa treaca la executie, pentru ca voia mai mult de jumate de imparatie ???

Femeia care cauta implinirea suprema si anume indumnezeirea prin Iisus (asta inseamna a fi mireasa lui Hristos: unirea cu Dumnezeu, asa cum a trait-o Sf.Ap.Pavel care a zis "Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste īn mine") va dispretui orice alta marire sau oferta lumeasca, trecatoare. Dar chiar daca ar fi sa judecam la nivel trecator, cei care au gustat fericirea divina prin Hristos aici pe Pamant ar renunta la orice si ar suporta chinuri sau umiliri ca sa regaseasca acea stare, cu atat mai mult a o dobandi definitiv. Era si un proverb: "Cine a auzit cantecul privighetorii nu mai poate fi fermecat de ciripitul mierlei"-adica toata cautarea asta aiurea a "fericirii" lumesti e pt. ca oamenii nu au intalnit inca Fericirea; de aceea Sf.Pavel, care a cunoscut-o pe deplin zice: "Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat" (daca nu te rogi nici nu poti pastra fericirea, pt. ca duhurile rautatii au atata invidie pe cei care se bucura de ceva complet inaccesibil lor si incearca sa ne distruga fericirea prin cei care se fac uneltele lor docile si inconstiente). Calea femeii catre Fericire si mantuire e cea randuita de Sf.Ap.Pavel (smerenie, cuviinta, tacere, dragoste, rugaciune); evident insa ca diavolii arhiconi vor veni cu tot felul de argumente si sofisme sa amageasca pe cei ce n-au patruns esenta ortodoxiei ci doar litera, exteriorul ei (chiar si intre preoti). Iata ce scria Pr.Arsenie Boca unui preot la 11 oct.1989:

<< Parinte

Ar trebui sa-ti scriu “Cuvioase”, dar īti voi scrie cānd vei fi asa, daca īn zilele viitorului vei ajunge si “cuvios parinte”: Patericul l-ai citit si studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarasi.

Studiul e una - īl pot face toti. Acoperirea cu viata īnsa o pot face din cānd īn cānd abia cāte unii, unde si unde, cāte unul īntr-o suta de ani. N-ai avut parte de studiul, care odata era miezul si splendoarea Teologiei: Mistica, definita “stiinta īndumnezeirii omului”.

Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i si īnveti calea, sa-ti deprinzi o fire noua, fire de “fiu al lui Dumnezeu” īntre fiii oamenilor.

Ai ajuns tu asa devreme ca vārsta, convingere si evidenta a trairii īn Hristos, īn atotprezenta dogmatica a lui Dumnezeu, ca sa rezisti la ispitirile mestesugite si uneori simple de tot, ale vicleanului vrajmas, care īn atātea prilejuri te-a dovedit slab?

Sa stii ca el nu se multumeste cu biruinte mici si nebagate īn seama de tine, ci-ti pregateste o neobservata slabire a credintei si o revenire la modul “natural” al vietii, fara “exagerarile” vietii mai presus de fire, sau supranaturale. Ori tu tocmai viata cea mai presus de natura esti juruit sa o dovedesti reala si posibila īntre fiintele nepricepute īntre care ar fi sa traiesti viata ta pamānteasca.

(referitor la femeile carora preotul le era duhovnic): Nu le lasa sa te īngramadeasca cu dragostea lor, care mult mai are pāna sa fie toata numai dupa Dumnezeu. Nu le lasa sa-ti intre īn chilie; vorbeste cu ele numai īn biserica. De-ar fi cu putinta nici sa nu te vada decāt īn biserica.

Īn cazul cānd vei fi propus pentru Prislop, sa stii ca nu-i o treaba usoara si simpla pentru un calugar ca tine “simplu” si “usor” īntru toate ale unei cai mai presus de fire. Toate vor trage de tine īn jos, ca n-au alta putere. Sunt pline de nestiinta, de uitare si de nebagare de seama asupra mintii si fara grija de propria lor māntuire. Nici una nu poate īnvata razboiul nevazut si ca urmare nu progreseaza duhovniceste; nu le intereseaza parca.

Deci daca tu nu-ti vei vedea cu toata sinceritatea si seriozitatea de propria ta izbavire din īncercuirea vicleanului vrajmas, lovindu-l neīncetat cu rugaciunea neīncetata “Doamne Iisuse”, nu scapi teafar si te poti trezi - Doamne fereste - cazānd īn pacat si scos din preotie.

Nu vorbi mult si nu te īmprastia ca pierzi adāncimea si dai īn superficialitate. Te stiu neascultator, desi te lauzi cu nu stiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de cāte ori te-am rugat, cāte bine stii.

Ca atare banuiesc ca vei pati multe necazuri si īnfrāngeri tocmai pentru ca nu te pricepi sa urmaresti cele vesnice īn locul celor vremelnice; nu prinde Adevarul putere de viata īn viata ta, ci numai rele de care este plina lumea si locul unde, sa zicem ca vei fi.
Ai grija!

Iata, īti dau aceasta ascultare: sa ispravesti cu rāsul; deoarece acolo, cu rāsul tau de toate tragi tu īn jos si nu mai esti ce trebuie sa fii. Iisus n-a fost vazut niciodata rāzānd īn aceasta lume care-l va rastigni. Verifica-te cāt mai des cu Predica de pe Munte. Īnvat-o, adānceste-o, traieste-o, ca dupa normele ei īnseteaza, flamānzeste “omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai īn tine arvuna a Īmparatiei lui Dumnezeu dinlauntrul tau. >>

Referitor la Parintele Cleopa: poate nu stii, dar e considerat ultimul Avva asemenea celor din Pateric; probabil (cu modernizarea actuala) n-o sa mai avem in lumea ortodoxa unul ca el... un simplu "cioban" (asa erau si Avraam, Moise, David) care vorbea cu Dumnezeu si incerca sa tina credinta asa cum a fost mii de ani, pana sa vina "teologii" cu fumuri de Paris si Geneva sa ne invete ratarea mantuirii (ca in asta sunt experti, doar au reusit-o pe ei insisi).

Apoi Avva Cleopa nu tipa la nimeni si nu se mania decat pe pacat, nu pe om; pt. fata aia fii sigura ca s-a rugat el destul dupa ce intai a mustrat-o... De unde si pana unde expresia "dispari de aici", ca n-a zis asa? Cand un sfant vazator in duh foloseste cuvinte mai dure pt. a opri un ratacit gata sa faca o crima, fii sigura ca asta era singura solutie si asa l-a indrumat Dumnezeu. In timp ce vorbea cu fata Cleopa avea rugaciunea inimii, deci a avut timp sa intrebe si sa primeasca raspuns de sus cum anume sa procedeze cu ea.

Cine merge la manastire sa ceara sfat unui monah ca Cleopa - veteran al razboiului nevazut si sfant in viata, in legatura cu intentia de a ucide un prunc, e o persoana care si-a pierdut nu numai rusinea dar poate si mintile. In mandria si ratacirea ei s-a considerat vrednica sa calce pragul unei sihastrii unde nici macar carne nu s-a mancat vreodata si sa-l ispiteasca pe acest sfant cu o cerere de "binecuvantare" pt. omor! (chiar a indraznit sa-l si contrazica, aducand "argumente" psihiatrice ca de fapt crima ei merita aprobata si inca de un Avva) Dupa o viata de rugaciune, lacrimi de pocainta, infometare, ani lungi de sihastrie singur in padure, vine o ucenica a diavolului la Cleopa sa-l ispiteasca si sa piarda mantuirea: un singur cuvant de ingaduinta sau iertare de-ar fi scapat Cleopa si se osandea! Degeaba toata lupta lui cu patimile, cu diavolii si comunistii, degeaba rugaciunea neincetata, daca ar fi cazut in asa o cursa: isi pierdea cununa prin aprobarea sau macar tolerarea unei crime.

Sf.Simeon Stalpnicul doar a intins piciorul spre carul inselator care chipurile urma sa-l duca la cer (apoi si-a facut cruce si amagirea s-a risipit) dar pt. asta a ramas cu piciorul putrezit, plin de viermi: << Diavolul, nesuferind o nevointa ca aceea, a lovit piciorul cuviosului cu o rana cumplita si a putrezit de pe el carnea si curgea din rana puroi cu viermi pe stalp spre pamant. Iar el, ca un alt Iov rabdand, punea viermii pe rana, zicand: "Mancati, ceea ce Dumnezeu v-a dat voua!" >> ( http://www.crestinortodox.ro/calenda...esc-36002.html)

Poate chiar si dupa sapuneala lui Cleopa fata a ucis copilul, darmite daca-i mai si aproba scuzele invatate de la medic! Cat de departe sunt asemenea femei (si cei care le aproba) de ortodoxie si de mantuire... Au impresia ca diavolii din vazduh (mai ales cei de la vama omorurilor) se vor induiosa si poate vor varsa o lacrima cand vor lua in primire femeia si-i vor citi ca si-a ucis pruncul la sfatul medicului, ca sa-si menajeze sanatatea sau sa evite nasterea unui copil sarac cu duhul... Sau ca dreptatea de la Judecata de Apoi e un fel de targuiala ("mai dati-mi o sansa, promit sa fiu fata cuminte de data asta")

Imaginea ta despre duhovnicul bland, sfatos, glumet si ingaduitor cu pacatele cele mai grave, politic corect daca se poate, e complet gresita (vezi scrisoarea de mai sus a Pr.Arsenie)... Un duhovnic e un razboinic si un barbat dintr-o bucata, calit in zeci de ani de nevointe si temnita, nu o muiere careia sa-i planga toti indracitii pe umar. Maine-poimaine o sa-L cenzureze caldiceii si pe Hristos, cum de-a indraznit sa spuna catre canaaneanca: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Iar ea ar fi trebuit sa aiba macar un pic de demnitate feminista si sa nu admita asemenea ocara...
__________________
Vai noua cand vorbele noastre vor fi mai presus decat faptele
Reply With Quote