[ory]

Nu stiu ce hram porti, unumaka, dar iti inteleg revolta.
Da, intr-o astfel de lume traim, dar ne place sa ne complacem in povestioare care nu prea au putinta de-a se intrupa intr-o societate in care lucrurile nu se desfasoara conform trancanelilor noastre despre credinta.
Deseori mi-am exprimat opiniile intr-un mod similar, tocmai fiindca vad si simt profund neconcordanta dintre teorie si fapta din jurul nostru, de aceia, bine-nteles ca am fost " scuipata ".
Si, daca tot vorbim despre discriminarea femeii in biserica, si daca tot ai amintit in acest sens despre calugari, am si eu o intrebare ; " de ce, cand pleaca un calugar din manastire pentru ca se indragosteste de femeie, intotdeauna femeia este cea vinovata, femeia este ispita, femeia este cea care poarta canonul in mod egal cu barbatul, respectiv, calugarul ? " Ca sa nu mai vorbesc despre firescul unei relatii ( sanatoase ) dintre un barbat si o femeie, un firesc nicaieri contestat de catre Dumnezeu, doar de catre Biserica...uneori, din pacate, doua aspecte distincte.
De fapt, stiu de ce, tocmai pentru ceea ce ai afirmat mai sus, fiindca gandim cu mintea obtuza, cu sufletul incatranit si cu fala unei credinte perfide si neconforma cu atitudinea Lui Dumnezeu, fiindca nici macar nu tinem cont de voia Lui Dumnezeu si de toate principiile pe care le aducem in vedere, despre credinta. Astfel ea devine foarte controversata, dar ne facem ca nu vedem, nu gandim si nu simtim nimic..
Oamenii sunt oameni, eu inteleg ca aceasta este cea mai mare certitudine a fiintei noastre, restul sunt principii, educatie, experiente si instinct, isusiri naturale ale unei societati care te formeaza de la sine.
Cat despre amintirea frecventa in cartile religioase si in canoanele Sfintelor Soboare , amintirea diavolului...si eu am fost intotdeauna intrigata de acest lucru. Nu mi se pare crestinesc, nu mi se pare nici macar omenesc sa dai diavolului un suflet, sa anatemizezi, indiferent de greselile acestuia, atata timp cat Dumnezeu iubeste lumea, si, mai ales , atata timp cat nadejdea indreptarii si a mantuirii ramane pana in ultimul ceas.
Si acum apare intrebarea, care indreptare( in unele situatii ) ?...caci, multe dintre pacate sunt absolut inventii, nu se tin cont de ele, tocmai fiindca fac parte din viata omului dintotdeauna, dar si din evolutia inevitabila a acestuia, insa se continua a se aminti despre acestea , doar pentru a ne afla in treaba cu piosenia noastra rigida, cu tot.