Promisiuni Lui Dumnezeu facem toti, la un moment dat, iar apoi le uitam si nu le implinim, din neputinta sau alte motive, asta nu inseamna ca Biserica iti reneaga dreptul la sfintele Taine, la Impartasanie sau la cununie, lucruri care reprezinta baza Bisericii, pe langa botez ( noroc ca esti prunc atunci, altfel l-ar fi restrictionat si pe acesta pe nu stiu ce motive pacatoase, chiar am intalnit un caz de refuz la botez al unui budist, pe motivul ca nu cunoaste trasaturile religiei ortodoxe, desi acesta intelegea si dorea sa se boteze intru Dumnezeu).
Este adevarat ca reprezinta o promisiune, dar, uneori este o promisiune in necunostinta de cauza si imaturitate, in adolescenta, ceea ce, iarasi intoarce adevarul pe alte parti. Ca sa nu mai vorbim de jungla care se cheama spatiul pentru nunta cu Dumnezeu, alaturi de oameni profitori si prefacuti care te manipuleaza fizic si psihic si te subjuga, pe considerentul credintei, pana nu mai poti ( la propriu ).
Dumnezeu este si ramane in inima omului, sentimentele si faptele sfintesc credinta, ceea ce este in inima ta ramane incontestabil si amplu cunoascut de Dumnezeu, nu un spatiu, niste ziduri in care oamenii nu fac decat sa convietuiasca .
Nu spune nimeni sa se desfiinteze conceptul monahal, dar, de aici pana la a arunca cu pietre in cei care pleaca din manastire, a le refuza sfintele Taine si a-i denigra atata timp cat vietuiesc in cadrul social, este deja cale lunga....si nu pare deloc compatibila cu credinta, ci mai degraba cu o atitudine primitiva.
Si totusi, cand este vorba de viata din lume, chiar si in sanul preotilor, oho !, ce se mai fac dezlegari ...de ce ? Ca este lume si totul este o apa si-un pamant ?. Aici nu este tot Dumnezeu, tot Biserica Lui Dumnezeu, tot credinta, duhovnicie si mantuire , aceleasi legi ?...
Hai, nu mai comentez ca nu are rost ! ! !
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|