Cât de mult Ți-am greșit, Doamne,
În ochii Tăi, lacrimile nu s-au uscat pentru păcatele mele !
Mila Ta peste căderile-mi grele,
Lumina Ta, călăuză și har ...
O, Dumnezeire, iubirea Ta cosmică n-a fost în zadar !
M-ai învățat să nu-mi fie frică de Tine,
Dar îmi este cumplit de rușine să greșesc !
Iubirea Ta statornică, inima mea de Tine dornică ...
Prin Tine toate se sfințesc !
Bucuria mea, viața mea,
La picioarele Tale vreau să sfârșesc !
Tu prea mult mă iubești !
Păcatele mele sunt multe și grele ...
Tu mi-ai arătat, strălucind,
Curțile Tale printre mulțimea de stele,
Sfânta Ta cruce izbăvitoare ...
Nu am pe lume, Dumnezeule,
O dragoste mai mare sub soare !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|