Caut în amintirile copilăriei dorul de Tine,
Demult am rătăcit chipul Tău,
Vreau să Te revăd,
De pe pereți, ferestre de lumină mă privesc,
La porți de aurore, străină poposesc,
Divinul să-mi deschidă dimineți.
Doamne, învață-mă, în inimă de creștin
Să-mi construiesc Noul Ierusalim!
Nu îndrăznesc să Te poftesc
Oaspete la cină să-mi fii,
Numește-mă apostol, să Te măresc,
Fiule Împărătesc!
Spre Tine aleargă dorul meu,
La umbra luminii Tale sfinte mă opresc,
Cuminte privirea și sufletul îmi odihnesc
Pe chipul Tău,
Mărite, Adorate,Sfinte!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|