Decembrie cu dalbe flori și lerui ler,
Dar împărătesc,
Cu înfrigurare mă gândesc,
Ai fi putut fi
Oricare dintre pruncii uciși
În zori de zi,
Steaua ar fi apus
Fără să fi dus la capăt menirea
Omenirea cine-ar fi salvat,
Blândule,Dulce –Adorat,
Brațele încă nedeprinse să legene,
Izvorul care Te-a alintat
Cui l-ai fi lăsat ?
Plânsul Tău divin
Ar fi sfâșiat cerul
Și sufletul de mamă îndurerat,
Magii cui s-ar fi-nchinat,
Daruri pentru cine-ar fi adus,
Pruncule Iisus ?
Păstorii cum Te-ar fi aflat,
Îngerii din cer cui ar fi cântat,
Dulce Adorat !
Decembrie cu dalbe flori și lerui ler,
Îmi gătesc sufletul să te aștept,
Inima s-a făcut peșteră deRrai,
La porți de cer
Trei crai colindă lerui ler
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|