În pustiita lume, cu doruri prea deșarte,
A înflorit în taină un iubitor de carte,
Ce-a vrut ca tot ce-nvață, în adevăr să fie,
Gând transformat în faptă, exemplu cu tărie.
Dârzenia-i e blândă, el are darul milei,
Pe oameni îi ajută și-așteaptă geana Zilei;
Trăiește-n veșnicie, deși este în lume,
Cinstește-n toate cele al Domnului Sfânt nume.
Îi strălucește chipul, îi strălucește viața,
În orice loc slujește, fapta îi e măreață;
Cuvântul lui alină, ruga - vindecătoare,
Răbdarea lui sporește în orice-mprejurare!
Cu ochiul înspre moarte, ca punte înspre viață,
Pășește, Sfânt Episcop, fără să se oprească,
Pășește înspre inimi amarnic zăvorâte,
Pentru a le deschide în sfinte doruri, mute...
Moaștele-nmiresmate le-mparți între biserici,
Dorind s-ajuți pe oameni pierduți în întuneric;
Reverși minuni nespuse, cu har de la Stăpânul,
Nealinat nu pleacă, de la tine, niciunul!
Îți mulțumim, Părinte, pentru oblăduire,
Picură har din ceruri, prin a ta mijlocire!
Autor: Prof. Religie Mirela Șova
|