28. - Care este randuiala de infranare (curatie) si traire conjugala a sotilor? - Biserica nu a fixat sotilor un program de convietuire, caci nu poate intra in amanuntele zilnice. Ci, a lasat totul la stiinta lor si la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele si cu idealul fiecaruia. In general, sotii au datoria de a se ajuta unul pe altul, atat la bine cat si la necaz, si mai ales la boala si in greutatile vietii in general. Credinciosia unuia fata de altul trebuie sfanta; copiii sa fie bine crescuti, gospodaria bine chibzuita si demnitatea morala si sociala cu grija pastrata, cum zice si Sfantul Apostol Pavel: Casatoria sa fie cinstita intru toate si patul nespurcat, iar pe desfranati si pe preadesfranati ii va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Un Parinte bisericesc zice: „Cei ce sunt legati prin casatorie, trebuie sa-ti fie lor judecatori, fiindca au auzit pe Pavel care scrie ca este lucru cuviincios a se departa unul de altul pentru un timp, prin consimtamant, pentru ca sa staruiasca in rugaciune si apoi iar sa se apropie” (I Cor. 7, 4; Sfantul Dionisie, 3). Celor casatoriti legal le zice acelasi Sfant Apostol: Sa nu va lipsiti unul de altul decat numai prin intelegere, pe un anumit timp, ca sa va indeletniciti cu rugaciunea si apoi iar sa va impreunati ca sa nu va ispiteasca pe voi satana pentru neingranarea voastra. Si aceasta o zic dupa sfat, iar nu din porunca (I Cor. 7, 5-6). „Insa este de trebuienta a se feri de impreunare sambata si Duminica si in zilele de post, pentru ca in aceste zile se aduce Domnului jertfa cea duhovniceasca” (Timotei, canonul 13). „Nu s-a oprit barbatul si femeia de la impreunare trupeasca, decat numai cand vor a se pregati pentru rugaciune si Sfanta Impartasanie” (Pravila Mare, 170). Sfantul Simeon al Tesalonicului invata pe cei casatoriti: „Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta s-au legat de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui curat. Deci, trebuie sa pazeasca unul fata de altul nunta neintinata si sa vietuiasca in pace si evlavie. Cei ce s-au unit de la Dumnezeu cu cinste, curatie si dragoste, sa pazeasca insotirea intr-un cuget, cu pace, ca un mare dar, pentru ca vor raspunde inaintea Domnului, alaturi de celelalte indatoriri dumnezeiesti, ingrijindu-se nu numai de trup, ci si de sufletul lor. Caci numai asa Dumnezeu va fi cu ei. Sa-si creasca copiii cu frica de Dumnezeu (Ef. 6, 4), sa faca milostenie si sa se mantuiasca” (Sf. Simeon Tesaloniceanul, op. cit., cap. 262). Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti: „Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii”. Iar Molitfelnicul mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor: „In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu”. Asadar, zilele de infranare trupeasca ale sotilor sunt cele patru posturi, mircurea, vinerea, sambata, Duminica si toate zilele de post si sarbatorile de peste an. Sotii trebuie sa aiba doua zile de curatie inainte sa mearga la biserica, iar cand vor sa se impartasasca, in afara de cele patru posturi, sa tina cel putin o saptamana de curatie inainte de a primi Preacuratele Taine si trei zile dupa Sfanta Impartasanie.
Mai multe cititi aici -
http://www.scribd.com/doc/2283918/Ne...#fullscreen:on, de la pagina 22/73.
32. C
um se cuvine sa impartim dragostea noastra fata de Dumnezeu, fata de aproapele si fata de noi insine?
Citim in Mantuirea pacatosilor ca trebuie sa avem catre noi insine inima de judecator, catre aproapele inima de mama, iar catre Dumnezeu inima de fiu. Pe Dumnezeu suntem datori sa-l iubim din toata inima noastra, din toata puterea si virtutea, fiind gata sa ne dam viata pentru El, asa cum au facut sfintii mucenici, cuviosi si ierarhi, care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos si pentru Evanghelie. Pe aproapele nostru sa-l iubim ca pe noi insine, adica asa cum ne iubim pe noi, cum ne ingrijim, ne hranim, sa ajutam, tot asa de cuvine sa iubim, sa miluim, hranim, sa ajutam si sa indrumam pe calea mantuirii pe aproapele nostru. Iar pe noi insine se cuvine sa ne osandim permanent si sa ne mustram pentru pacatele noastre, socotindu-ne mai pacatosi decat toti oamenii. Asa de vom face, asa de vom iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, iar pe noi, de ne vom judeca cu smerenie, ne vom mantui cu adevarat si vom fi primiti in imparatia cerurilor.