În prealabil postat de Rodica50

Doamne, e mult de când nu ţi-am scris carte,
Tăcerea m-a însoţit în pustiul durerii,
Tremuram de dorul Învierii.
În noaptea lacrimilor fierbinţi
Tu singur ştiai că nu mint.
Printre suspine şi îngenuncheri
Căutam ziua dulcelui ieri
Din adâncul inimii ţi-am strigat,
Doamne,nu cred că m-ai uitat !
Puterea de a nu răspunde atâtor umiliri
A fost balsamul caldei Tale iubiri.
Nu mi-e greu să-Ţi spun că Te ador,
M-am simţit săracă de Tine,
Chipul tău sădit în inima mea,
Suferea.
Părăsită şi despuiată de trudă,
Jefuită,
În anticamera singurătăţii
Mai aşteptam pe cineva să m-audă.
.