[glykys]

Care dintre calugari este mai placut lui Dumnezeu? Cel ce se linisteste in pustie cu post si cu necurmata rugaciune, sau cel ce propovaduieste altora cuvantul Domnului spre mantuire?

Este mult mai aproape de Dumnczcu calugarul care se nevoieste in pustie cu post, cu infranare si lepadarca grijilor din lume, curatindu-si sufletul sau de patimi, decat cel ce propovaduieste altora cuvantul Domnului fara a avea intarire duhovniceasca pe masura celor ce invata. Acest lucru ni-l arata Sfantul Isaac Sirul, zicand: "Sa nu-mi asemeni mie pe cei ce fac semne si minuni si puteri in lume cu cei ce se linistesc cu intelegere. Iubeste nelucrarea Iinistii mai mult decat saturarea celor flamanzi in lume si decat intoarcerea multor neamuri la credinta in Dumnezeu". Deci, mai mare lucru si mai fotositor este sa se curateasca cineva de patimile sale trupesti si sufletesti in liniste §i in supunere, decat a invata pe altii voia lui Dumnezeu, neavand el varsta duhovniceasca potrivita spre aceasta. Despre acest lucru zice si Sfantul Grigorie Teologul: "Bine este a teologhisi pentru Dumnezeu, dar mai bine decat aceasta este a te curati pe tine de patimi pentru Dumnezeu". Iar Sfantul Isaac Sirul zice: "Mai de folos este sa te ingrije$ti sa invii din patimi sufletul tau cel cazut, prin miscarea gandurilor tale spre cele dumnezeiesti, decat sa invii pe cei morti". Apoi acelasi parinte adauga: "Multi au savarsit puteri, au inviat din morti, s-au trudit sa intoarca pe cei rataciti si au facut lucruri mari... Iar dupa acestea, ei, care au inviat pe altii, au cazut in patimi intinate si spurcate si s-au omorat pe ei insisi si s-au facut sminteala multora prin faptele lor vazute. Pentru ca erau inca bolnavi cu sufletul si nu s-au ingrijit de sanatatea sufletelor lor, ci s-au predat pe ei insisi in marea lumii acesteia pentru a tamadui sufletele altora, ei insisi fiind bolnavi, si si-au pierdut sufletele lor din nadejdea in Dumnezeu".