Am fost un fumator inrait.Nu unul amator.Unul inrait si de multi ani.Camel/aprox 2 pachete pe zi.La un anumit moment am constat ca nu mai imi facea placere sa fumez dar fumam cumva din inertie.Am zis ca in acest caz este usor sa ma las si ca este doar o problema de vointa.Esec complet.Dupa o perioada mai lunga sau mai scurta imi aprindeam una.Cu fiecare tigare parca redescopeream placerea in forma ei totala.

Nu ma afecta nimic referitor la posibile boli sau alte probleme de acest tip.Pur si simplu nu ma gindeam la asa ceva.Am fost si la un control pulmonar.Doctorul mi-a spus ca nu sunt probleme majore(am ramas uimit)dar ca ar fi bine sa ma las,fie si gradual.I-am ras in fata si incurajat de rezistenta(sau norocul)organismului am continuat sa fumez.Totusi ceva nu imi dadea pace.Mereu imi aparea in cap acest gand,,trebuie sa te lasi!”.Chiar ma enerva.Prin urmare am fost al un psiholog care mi-a indrugat o explicatie complicata de era sa ajung
sa-i povestesc copilaria :)) Am plecat si mai confuz si trist.Nu scapam de gandul acela insistent.Am zis:,,Ma las.Poate trebuie sa arat ce vointa am”.Orice tentativa a fost supusa esecului.Orice am incercat,orice metoda>am esuat plenar.Era complet dependent.
Rutina,placerea...spuneti cum vreti voi.Problema era ca nu scapam de acest viciu.Dezolat am abandonat lupta.

Dupa ceva timp am fost intr-o delegatie cu un amic,intr-o localitate de la munte.Nu foarte departe de locul unde ne-am cazat era o biserica.Foarte frumoasa.Mi-a placut cum arata,fie si din exterior.Intr-o zi mi-a trecut prin cap un gand:ce-ar fi sa intru sa ma rog?Nu mai intrasem demult.Am intrat si primul lucru pe care l-am vazut in fata a fost o Icoana Maicii Domnului.Nu ma rugasem niciodata la Ea.M-am asezat in genunchi si m-am rugat cum am stiut eu.Am avut o singura rugaminte si o spun public:sa ma ajute sa gasesc puterea de a ma lasa de fumat.Asta mi-a trecut mie prin cap atunci desi cand intrasem in biserica imi propusesem sa cer altceva.

M-am rugat in putine cuvinte.Cand am iesit afara recunosc ca ma cam indoiam de succesul demersului meu insa in mod ciudat in ziua aceea nu mi-am aprins nici o tigara.
Mi-am spus:,,probabil din cauza aerului de munte”.Era intr-o zi de vineri.Sambata cand
m-am trezit am vrut sa-mi aprind o tigara.Chair atunci a batut colegul meu la usa.Se modificase programul.Am lasat pachetul pe masa si am plecat.Ne-am intors abia seara.Nu fumasem nimic si ma ardea gatul.Mi-am facut un dus si m-am asezat la tv cu o bere.M-am uitat pe masa si pachetul nu mai era.M-am enervate crancen.Am coborat la receptie si am spus receptionerei ce s-a intamplat.Si-a cerut scuze si m-a indrumat spre bar ca sa imi iau alt pachet.A spus ca va verifica daca nu cumva l-a aruncat camerista.
Eu,fiind nervos,i-am raspuns:,,Nu mai am chef acum sa fumez.O sa fumez maine cand camerista dvs imi va plati pachetul”.M-am intos ofticat in camera si m-am culcat.Fara sa vreau mi-a trecut un gand prin cap ,,ce a fost in capul meu de nu mi-am cumparat un alt pachet?’’.Suparat cumva chiar pe mine..m-am culcat.Duminica dimineata cand m-am trezit am coborat la masa.Amicul a comandat ceva de mancare si mi-a spus:
,,Vezi ca avem drum lung .Sa nu uiti sa-ti iei tigari pt ca nu am chef sa fii nervos din cauza asta”
Fara sa imi dau seama,fara nici o explicatie i-am spus:
,,M-am lasat”
Colegul s-a uitat perplex la mine.La fel eram si eu.Perplex.Ma intrebam:
,,Ce a fost in capu meu sa spun asta?”
Am incarcat ganditor bagajele in masina si am plecat.Pe cand ne indepartam de hotel am vazut in retrovizor biserica unde ma rugasem si mi-am adus aminte ce am cerut.S-a cam facut pielea gaina pe mine in acel moment.Recunosc asta.De atunci si pina in prezent nu mai mi-am atins de tigari.Nici macar una.Nu am mai simtit nevoia.Am scapat de un rahat de viciu cu care ma luptam de multi ani.Am considerat ca am primit o sansa si nu am de gand sa-mi bat joc de ea.

Am spus acest lucru pe acest topic si vrea sa-i multumesc inca o data,in mod public, Maicii Domnului pt ajutorul ei desi nu meritam asta(nu ma rugasem niciodata la ea).
Sincer sa fiu ma intereseaza mai putin ce parere vor avea oamenii despre asta sau daca vor crede ce am spus sau nu.Este problema fiecaruia dar eu stiu ce am simtit si nu am nevoie de alte dovezi.Nu pot spune ca a fost vorba de o minune dar pot spune cam am fost ajutat(desi in mod logic nu as fi meritat asta), intr-un alt mod decat cel la care ma gindeam eu. Consider ca am vazut destul de multe in viata asta iar ce am spus am spus in deplinatatea facultatilor mintale.Ii multumesc ca m-a ajutat .

Bye