Si eu ca toata lumea ,imi doresc un prieten.Am avut doi prieteni din adolescenta,dar care acum sunt departe si pe deasupra sunt si atei.Deci comunicarea cu ei este dificila.Apoi ,in orasul in care locuiesc,am incercat sa-mi fac un prieten,credincios,mergem la aceeasi Biserica.
In numele prieteniei i-am tolerat multe minusuri,tocmai pentru ca sa nu existe certuri.Si apoi,deunazi,imi face o figura,de imi vine sa cad jos.Si bineinteles ,ca nici nu cred ca-si da seama,fiecare isi sustine dreptatea lui.In sfarsit,desi singuratatea e grea,decat cu asa prieteni,mai bine lipsa.
Am citit apoi intr-o carte scrisa acum 1700 de ani,ca prietenia presupune aceleasi nazuinte,si aceleasi pareri.Pentru ca altfel,la un moment dat apar certuri.Si chiar asa si este.
|