Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Sa revenim dar eu cred ca daca Biserica spune ca un lucru e pacat, asta nu-mi stirbeste deloc libertatea: ci imi lasa libertatea de a-l alege sau nu. Prin faptul ca Biserica spune ca x y z sunt lucruri care te opresc de la Sf. Impartasanie, nu vine de fapt in patul meu si nu-mi numara pilulele, ci ma lasa sa aleg: faci x y z si atunci NU te impartasesti, si e alegerea ta, sau nu faci x y z si mai discutam sa vedem cam in ce duh esti. Ei ne spun noua multe lucruri dar nu ne obliga sa le facem sau sa ne abtinem de la ele. Ce mai multa libertate ne trebuie? :)
Chiar daca Biserica ar defini pana in cele mai fine amanunte si cum sa tinem furculita la masa, nu cred ca asta ne-ar stanjeni libertatea cu vreun micron.
|
@ Jane - ba tocmai ca-ti stirbeste libertatea. Nu ai decat doua posibilitati: faci pacatul si atunci iti capeti o pedeapsa (la biserica), sau nu-l faci si capeti o alta problema sau pedeapsa la tine acasa, in familie, sau in persoana ta.
Ce anume am voie sa aleg? Oricum o dau este rau. Si atunci?
Exista oameni pentru care tocmai aceasta alegere este un chin. A fi supus sa alegi intre doua lucruri vitale ca sa spun asa: Dumnezeu sau copii, sau Dumnezeu si a nu avea copii (la unii), sau Dumnezeu si sot/sotie etc.
De ce asta? Cand ar trebui ca acestia sa fie mereu impreuna, pentru ca este vorba de om si iubire.
A fi pus sa alegi in acest fel, intre doua lucruri la fel de dragi, nu mai este iubire, nu mai este credinta.
Dumnezeu nu cere sa alegem. EL trebuie sa fie de fapt in toate si in toti.
De ce adica daca-ti iubesti sotul/sotia, sau copiii, sa renunti la ei pentru Dumnezeu? Dumnezeu este pretutindeni acolo unde este iubire.
Scrie asta si undeva in Biblie.