[mariamargareta]

216. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de artistul plastic Marian Zidaru (II)

Faptul că Dumnezeu se manifestă în România şi coboară cuvânt spre a ne redeschide inimile înspre calea mistică este un lucru normal pe care Dumnezeu are libertatea să-l facă. Expoziţia de faţă mărturiseşte despre un loc ce se află la Pucioasa, mai precis localitatea Glodeni, unde din 1955 există o revelaţie mistică, în sensul că diverse persoane, de-a lungul timpului, au recepţionat cuvântul lui Dumnezeu. Începutul acestei lucrări s-a făcut prin manifestare directă şi primul vas prin care Dumnezeu a lucrat a fost sfânta Virginia. Îi spunem noi sfânta Virginia pentru că a dus o vieţuire sfântă. Fiind fecioară, i s-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos spunându-i că o va vindeca pe mama ei, care la vremea aceea era foarte bolnavă, dacă îi va dărui ceva. La vârsta de paisprezece ani ea a avut un accident la ochiul stâng şi şi-a pierdut vederea, însă cu acest ochi nu mai vedea în dimensiunea pământească, ci vedea, de fapt, în dimensiunea cerească.

(Observaţia 3: Aici putem aprecia că este vorba de o interpretare artistică, desigur, demnă de un artist. Ca să nu le spună lucrurilor dureroase pe nume, şi anume că Verginica era chioară de-a binelea, M.Z. dă un sens poetic, duhovnicesc şi o funcţionalitate benefică ochiului care, de altfel, ori nu mai exista, ori era ca şi inexistent. Dar lucrurile n-au stat chiar aşa cum le interpretează el. Mai precis, copilei Verginica i s-a arătat mai întâi o arătare care s-a recomandat a fi Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, care i-a vorbit şi i-a promis că Pruncul ei îi va vindeca mama. A doua zi, Pruncul Iisus a venit singur, fără Maica Lui, şi i s-a arătat din nou Verginicăi, dar acum arătarea devenise de pe o zi pe alta om mare, avea chip de sfânt, barbă şi era înconjurat de raze strălucitoare. El i-a promis un târg: ca să-i vindece mama de boală, Verginica trebuia să plătească un preţ, destul de piperat de altfel. După repetate negocieri, au convenit ca preţul plătit de copila Verginica să fie lumina ochiului stâng, despre care arătarea care se recomandase a fi Domnul Iisus-matur pretindea că are mare nevoie, ca să se folosească de ea ca de un ochean, cu care să-i spioneze pe oameni direct din ceruri, fără a mai fi nevoit să coboare pe pământ. În final, arătarea i-a făcut totuşi o mare concesie Verginicăi, anunţând-o că o mai păsuieşte câţiva ani şi că va veni să-i ia ochiul abia când ea va împlini 14 ani)

În 1955, după un post de patruzeci de zile, pe care i-l ceruse Domnul, ea a fost împărtăşită, în noaptea de Paşti, de Sfinţii Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan şi din acel moment asupra ei s-a coborât cuvântul Domnului. În noaptea în care a început această lucrare, acest cuvânt suna aşa: ”Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Iată Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Cel ce M-am răstignit pentru păcatele lumii şi sunt în duh, nu sunt în trup. Nu acest trup este Dumnezeu, ci Cel care vorbeşte prin acest trup; acesta este un vas pe care l-am ales ca să-Mi conduc poporul pe aceste ultime căi spre mântuire”.

(Observaţia 4: M.Z. reproduce această proclamaţie destul de aproximativ, poate din memorie. Textul pe care pucioşii îl promovează ca autentic este însă substanţial diferit şi arată aşa: “... Pace vouă! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 30-04-1955]. Cu litere aldine s-au evidenţiat porţiunile care coincid cât de cât. Să observăm că, în timp ce textul oficial promovează o singură cale spre mântuire – calea pucioasă, desigur – M.Z. încă mai oscilează, vorbind despre mai multe căi, ca şi când mântuirea ar putea veni eventual pe mai multe cărări. De asemenea, M.Z. preferă s-o numească pe Verginica vas, în timp ce liderii pucioşi o numesc trâmbiţă.)

Dumnezeu anunţa atunci că vremea sfârşitului este aproape, că este momentul să aleagă un “Nou Israel” şi să hotărască un “Nou Ierusalim”. Israel fiind de fapt poporul cel credincios, iar Ierusalimul, cetatea desăvârşirii Domnului. De-a lungul timpului, Domnul a descoperit prin această lucrare că vremea împlinirilor s-a apropiat, că România va intra într-o perioadă de strălucire şi de glorie.

(Observaţia 5: Această “proorocie”, care datează de pe vremea Verginicăi, nu s-a mai împlinit deşi au trecut de atunci zeci de ani. România a trecut prin profunde transformări după 1989, dar schimbările în bine sunt doar la nivel declarativ. Oamenii nu trăiesc mai bine, ci mai prost. Siguranţa zilei de mâine sau a persoanei au dispărut. Indicele de sănătate al populaţiei a căzut dramatic, iar populaţia este în scădere ca număr. Emigraţia, imigraţia şi şomajul au ajuns la cote alarmante. Datoria externă este acum uriaşă, deşi în 1989 era zero. Fabricile au fost distruse, făcute una cu pământul, iar mijloacele fixe au fost furate sau vândute la fier vechi. Viitorul ţării este amanetat. Pe plan spiritual s-a înregistrat un mic reviriment, dar mai mult statistic decât în realitate. Ofensiva sectelor şi a altor culte a devenit agresivă, iar oamenii sunt debusolaţi şi devin uşor victime falselor minuni şi amăgirilor care le promit dialogul zilnic şi întâlnirea rapidă cu Dumnezeu. Unde este strălucirea şi gloria, promise cu emfază la Noul Ierusalim? Putem concluziona fără teamă că această “proorocie” este o mare minciună.)

Anunţă, de asemenea, că momentul reîntoarcerii unsului său, regele Mihai, s-a apropiat şi că numai prin reîntoarcerea acestui uns al lui Dumnezeu ne putem realiza idealurile, adică ascultarea de Dumnezeu.

(Observaţia 6: Nici această “proorocie”, care anunţă venirea regelui – dar nu ca turist, sau ca pensionar, aşa cum lasă aici să se înţeleagă, din precauţie, Marian Zidaru, – ci ca rege pe tron, de unde să îndrepteze lucrurile care deja o luaseră razna şi să-i ajute pe români să-şi “realizeze idealurile”, nu s-a mai împlinit şi nici şanse să se împlinească nu se mai întrevăd. Regele s-a întors, totuşi. Sunt românii mai ascultători de Dumnezeu acum, când regele este rezident permanent în România? Aş! Deci, şi această “proorocie” pucioasă s-a dovedit a fi o mare minciună.)

În jurul acestei “lucrări” – petrecute la Pucioasa – s-au adunat numeroase familii de credincioşi care ascultau cuvântul şi nu descopereau altceva decât îndemnul spre credinţa cea adevărată, Biserica Creştin-Ortodoxă.

(Observaţia 7: M.Z. se fereşte să identifice credinţa cea adevărată cu credinţa semenilor lui din Biserica majoritară, Biserica Ortodoxă Română – BOR, ci alege intenţionat pentru biserică o denumire convenţională, ambiguă, inexistentă ca instituţie, pe nume Biserica Creştin Ortodoxă –BCO. El reproduce involuntar ceea ce a învăţat de la liderii lui, şi anume mentalitatea şi dorul mocnit de a se desprinde de “tutela” BOR şi a înfiinţa o Biserică separată, schismatică).

La început aveau acces toţi creştinii, unii chiar cu ţigara în gură, fiecare după nivelul de înţelegere al vieţii creştine. Apoi, Domnul a început să selecteze acest popor. Mai întâi a spus că bine ar fi ca omul să se elibereze de patimi, să nu fumeze, să nu bea ţuică, să trăiască curat, şi la aceste porunci, mulţi au plecat de la lucrare, bârfind-o. Apoi Domnul a cerut să nu se mai mănânce carne şi atunci au căzut iarăşi mulţi. De curând Domnul a cerut ca toţi martorii acestui cuvânt să trăiască în curăţenie.

(Observaţia 8: M.Z. se contrazice aici, căci puţin mai înainte a spus că “Domnul, mai întâi” le dăduse unele porunci, printre care aceea ca “să trăiască curat”, iar acum spune că “de curând Domnul le-a cerut să trăiască în curăţenie”, ceea ce înseamnă de fapt acelaşi lucru.Înseamnă că ori le ceruse în două rânduri să instituie aceeaşi jertfă – ceea ce e greu de crezut – ori M.Z. face o confuzie temporală între “mai întâi” şi “de curând”).