[mariamargareta]

216. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de artistul plastic Marian Zidaru (VI)

Reporter: Cum vă explicaţi reţinerea unor teologi, care nu sunt prea dispuşi să vadă o altă formă de manifestare a lui Dumnezeu afară de cea în Biserică?

Marian Zidaru: Foarte simplu. Dacă vom citi hrisovul care a fost îngropat sub piatra de temelie vom găsi răspunsul. În acest hrisov se spune aşa:
“Condiţiile de vieţuire în acest loc sunt:
– să păzească şi să păstreze curăţenia trupească, dimpreună cu puritatea simţurilor;
– să se oprească de la mâncare a orice fel de carne afară de peşte, de la băutură alcoolică de orice fel, în afară de vinul din strugurii viţei-de-vie, de la droguri de orice fel;
– să respecte ţinuta portului creştinesc după rânduiala sfintei Scripturi;
– să păzească rânduiala celor trei zile de post din săptămână, luni, miercuri şi vineri, în afară de perioadele de post stabilite de biserică, fără untdelemn şi vin, exceptând zilele în care sunt dezlegate acestea;
– să respecte legea canonică bisericească în stilul românesc şi ortodox străvechi;
– să primească sfânta Împărtăşanie cât mai des, după cuvenita pregătire.”
În aceste şase condiţii stă refuzul multor preoţi de a recunoaşte că aici este Dumnezeu. De-a lungul timpului s-au făcut dezlegări nebinecuvântate de Dumnezeu, din canoanele Sfinţilor Părinţi. Aceste patimi, care tronează astăzi în mai toate altarele bisericilor noastre, îi fac pe preoţi să se teamă de faptul că aici ar putea fi Dumnezeu.

(Observaţia 19: Nici măcar pucioşii nu respectă ad litteram rânduielile hrisovului. Deşi acolo se specifică în mod limpede un număr limitat de restricţii, reamintindu-se că mâncarea de peşte este admisă creştinilor, liderii pucioşi au introdus câţiva ani mai târziu şi această restricţie absolută, alături de altele: interzicerea sării, a măslinelor, a mersului femeii pe bicicletă, a suirii femeii la volan, etc.)

Reporter: Deci nu este o reţinere atât teologică, cât o reţinere morală?

Marian Zidaru: Bineînţeles! Cel puţin aşa simt eu. Pentru că cel care încearcă să vieţuiască în acest fel se hrăneşte din acelaşi Duh care a coborât “Cuvântul”. Mărturisesc despre acest loc ca unul care a trăit în întuneric şi văzând lumina mărturiseşte despre ea.

(Observaţia 20: Ar fi deosebit de interesantă o mărturie ceva mai actuală a lui M.Z. despre lumina care vine de la răsărit de Pucioasa. Asta mai ales acum, după ce şi el a părăsit “raiul” pucios, pe care altădată îl promova făcându-i reclamă la comanda autoritară a liderilor pucioşi)

Reporter: Dacă Biserica Ortodoxă Română nu-şi va da acordul pentru continuarea acestei mişcări, ce intenţionaţi să faceţi?

Marian Zidaru: Iată “Cuvântul Domnului”: “O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma. Nu trebuia păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni n-o mai caută. Că păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei înşişi dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei şi ei nu le vor mai sfâşia şi nu le vor mai junghia. Vin să le port de grijă şi să le cercetez, aşa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei; vin să le hrănesc şi să le adăp, vin să fac dreptate şi să judec între oaie şi oaie, vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună. Şi nu te teme turmă mică, un ceas mai este şi te voi păstori după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori care te vor păstori cu dreptate şi te vei prăsi şi te vei înmulţi. Şi voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoţie sfântă şi voi revărsa duhul mângâierii şi al măririi peste fiii ascultării.”

(Observaţia 20: Deşi întrebarea a fost cât se poate de concretă, ea n-a primit răspuns. M.Z. a preferat să spună cu totul altceva, apelând la un citat din “Cuvântul” pucios, ca să pară că a dat totuşi un răspuns. Un fel de dialog al surzilor, cu care probabil că va trebui de acum să ne obişnuim:
Întrebare: “Ce intenţionaţi voi să faceţi?
Răspuns: “Iată ce are de gând să facă Dumnezeu...”)

Reporter: Mi se pare că acest “Cuvânt al Domnului” intră puţin în contradicţie cu cealaltă poruncă, prin care “Domnul” cere ca toţi martorii acestei lucrări să trăiscă în curăţenie, pentru că sunt la ultima generaţie şi nu are rost să mai dea naştere la copii.

Marian Zidaru: Vedeţi, nu putem pătrunde noi tainele Domnului. Domnul zice că sfârşitul este aproape şi nu mai este timp de întinare, dar să ne reamintim de momentul premergător potopului. Domnul i-a poruncit lui Noe să construiască corabia în care să intre el, soţia lui, copiii lui cu soţiile lor. Nepoţi nu erau. După potop Dumnezeu le-a dat porunca: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...” De unde ştim că nu se va întâmpla la fel şi cu noi? Tainele aceste rămân de nepătruns. Sau poate se va produce această prăsire şi înmulţire la nivelul Duhului Sfânt. Dumnezeu n-a descoperit următorul pas.

(Observaţia 21: Aici,M.Z. modifică citatul biblic, pentru a dispărea cuvântul incomod: “naşteţi”, pe care el îl înlocuieşte cu cuvântul “creşteţi”. Textul corect este: “Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!” [Fac. 9,1]. Dumnezeu le-a spus “Creşteţi şi vă înmulţiţi” doar lui Adam şi Evei [v. Fac. 1, 28], şi deci numai aici s-ar putea eventual specula că înmulţirea celor doi s-ar fi putut face pe cale naturală în rai, sau pe cale supranaturală. Sarcina concretă dată de Dumnezeu lui Noe şi urmaşilor lui a fost “să nască fii şi fiice”, adică pe cale naturală. Aici se încearcă în disperare, inclusiv prin falsificarea versetelor biblice, să se legitimeze opţiunea pucioşilor de a opri zămislirea de prunci şi implicit relaţiile sexuale dintre soţi (sau invers), propunând în schimb o fantezistă “prăsire şi înmulţire la nivelul Duhului Sfânt”. Întrebarea reporterului a fost bună şi pe deplin justificată, dar lipsa lui de reacţie la această mică şmecherie din răspunsul primit îl arată fie lipsit de experienţă, fie insuficient pregătit pe tărâm teologic.)

Reporter: Aveţi cunoştinţă de mişcări similare în alte părţi ale lumii ortodoxe?

Marian Zidaru: Personal, nu. Am mai auzit de lucrări de acest gen, dar care nu aveau claritatea şi limpezimea acestui loc. În vremea aceasta sunt foarte multe duhuri înşelătoare.

(Observaţia 22: Aici,M.Z. apreciază corect că “în vremea aceasta sunt foarte multe duhuri înşelătoare” dar preferă să se amăgească cu gândul că ele sunt neapărat prin alte “lucrări”, şi nicidecum chiar sub nasul lui. Iar ca să se încurajeze, supralicitează verbal, apreciindu-şi propria opţiune nu numai cu calificativul “claritate”, ci şi cu “limpezime”, şi crezând astfel că insistenţa prin construcţii verbale redundante poate ajută şi ea la ceva.)

Şi acolo unde nu este credinţa şi legea ortodoxă, prezentată curat şi fără cea mai mică greşeală, acolo sunt semne de întrebare.