Eu am ajuns, cred, in latura opusa...am impresia ca ziua nu are suficiente ore ca sa fac tot ce imi doresc si mi-am propus.
Traiesc vesnic cu sentimentul ca nu mai este timp.Uneori sunt momente cand ma trezesc si noaptea si mi se deruleaza o serie de astfel de griji in cap.
Stiu,sunt si stresata...dar,totusi,sentimentul ca "nu mai este timp" ma bantuie de cam doi-trei ani foarte insistent,iar din experienta pe care o am cu anumite "feelinguri" ale mele,trebuie sa urmez ceea ce simt.Probabil,anumite raspunsuri imi vor fi date mai tarziu,cand va fi timpul.
|