[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de AndruscaCIM

"Departe de a fi dăruite liber şi spontan, fără amestecul omului - aşa cum s-ar cuveni unor adevărate daruri ale lui Dumnezeu -, vorbirea în limbi poate fi provocată, având prin urmare un caracter previzibil, de o anumită tehnică a "rugăciunii" concentrate în grup, însoţită de cântări protestante, care creează o atmosferă psihică foarte sugestivă ("Vine! El vine! "), care culminează cu o "punere a mâinilor", şi care alteori nu constă decât din purul efort fizic de a repeta la nesfârşit anumite cuvinte (Koch, p. 24), sau chiar sunete dezarticulate.[/font][/font]

Ce zice tipul e o tampenie, iarta-mi termenul te rog. Darurile Duhului Sfant pot fi cerute dar primirea lor nu poate fi "provocata" in nici un fel si prin nici o metoda.

Ca omul poate sa se roage, ca poate sa cante, ca Presbiterii pot sa-si puna mainile peste el toate acestea se pot intampla si sunt biblice. Dar noi nu-l putem forta pe Dumnezeu sa ne daruiasca ceva.

În prealabil postat de AndruscaCIM

[font=Arial][font=Trebuchet MS]O persoană a recunoscut că, asemenea multor altora, după ce a vorbit în limbi, "rosteam adesea silabe fără sens în efortul de a-mi provoca fluxul rugăciunii în limbi" (Sherill, p. 127);

Era joaca lui. Eu si majoritatea penticostalilor descurajam fara retineri astfel de practici.

Sunt unii insa care dorind sa "ajute" fac asa ceva.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Un "teolog" iezuit ne povesteşte cum a pus el în practică aceste sfaturi: "După micul dejun am simţit că ceva mă trage aproape irezistibil către capela unde m-am aşezat să mă rog. Luându-mă după descrierea lui Jim, despre cum a primit el darul limbilor, am început să rostesc încet, numai pentru mine: "La, la, la, la". Spre marea mea uluire a urmat o mişcare rapidă a limbii şi buzelor însoţită de un sentiment extraordinar de devoţiune interioară" (Gelpi, p. 1)."

Nu comentez prea mult dar nu vad nimic rau. Era un catolic. A vrut omul sa cante "La, la, la, la". Spre marea lui uluire a urmat...ceva. Ce treaba ai tu cu el :))

Se intampla, eu stiu ce sa zic...Da-i si tu un telefon sa te-nvete melodia.

Intr-o zi eu sau tu sau altcineva va incepe sa cante. E cineva vinovat ca Dumnezeu va vrea sa lucreze in vreun fel?

În prealabil postat de AndruscaCIM

"Se pare că greutatea iniţială de a vorbi în limbi nu este altceva decât conştiinţa că tu eşti acela care trebuie "să vorbească" în continuare, cu orice preţ... Primele silabe şi cuvinte pot să-ţi sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil să crezi chiar că le inventezi. Dar în măsura în care vorbeşti fără oprire si cu credinţă... Duhul va alcătui pentru tine o limbă de rugăciune şi de laudă (Christenson, p. 130).[/left]
[left]

Ceea ce zice tipul mi se pare corect. Doar ca este scos din context.
El vorbeste din prisma omului care primeste darul. Trebuie insa subliniata si prezenta Duhului Sfant in cadru.
Nu este doar ceea ce zice el mai sus, dar ceea ce zice nu spune rau si de multe ori asa se intampla.