[sophia]

@Traditie - Atentie la ton si la limbaj. Nu mai face oamenii mincinosi!
1. interesanta lucrarea recomandata. Cred ca ma intereseaza si pe mine
2. Si sa stii ca nu vorbesc batjocoritator la adresa Sf.Parinti. Dimpotriva, mi se pare ca ceilalti o fac folosind aceasta denumire. Mi-as dori, ca sa ne putem toti, de fiecare data cand se vorbeste despre ei, sa se spuna numele lui si titlul lucrarii.

@Jane -
Niste concluzii - tu te-ai casatorit din alte motive si nu ai relatii cun sotul tau. Nu simti nevoia, va simtiti bine asa, consideri ca un cuplu nu trebuie sa aibe sex. O.K. Este parerea si simtirea ta si a sotului tau (daca ti-o impartaseste).
Nu mai generaliza insasi. Altii simt si considera altfel.
De fapt de unde ai tu aceasta idee ca sexul nu este indispensabil intr-un cuplu de casatoriti?
Asta este sensul casatoriei, indiferent daca rezulta copii sau nu. Este daruirea totala. Asa cum spunea si Noesissa, este vorba de a iubi un om cu trup si suflet.
Si tot ceea ce spui tu ar fi valabil numai daca cei doi n-ar dormi in acelasi pat, sau ar avea anumite tulburari.
Si nu vorbim (adica eu cel putin) neaparat despre actul respectiv (pana la sfarsit). Poate vorbim numai de anumite gesturi erotice.
N-as vrea sa intram in detalii aici.
Legat de cazul cu femeia:
Nemultuirea ei, acumulata in timp, s-a mai si amplificat probabil, s-o mai fi rasfrans si in alte lucruri, s-a generalizat. Este posibil sa fi reprimat de multa vreme aceasta dorinta. Ca n-o mai simte fizic e una, dar o simte in suflet.
In plus femeia percepe anormalitatea vietii de cuplu.
Daca ii lipseste sau nu, numai ea stie. Depinde si sub ce forma.
Tu spui cat o ajuta si rasfata si ce face in gospodarie. Eu te intreb trupeste ce-i ofera? Mangaieri, atingeri, alte gesturi erotice.
Poate ca ea nu mai simte dragostea lui.
Daca are nevoie? Cum poti sa spui ca nu are nevoie!

Pentru mine, Noesisaa si altii, dragostea pentru un om este ceva complex, care implica si trup si suflet si gesturi si etc. Daca ceva din ele lipseste, dragostea nu mai este aceeasi.

Exact asa cum spuneti voi (unii) ca daca nu te jertfesti in anumite zile sau nu faci nu stiu ce, inseamna ca nu-l iubesti (suficient) pe Dumnezeu, la fel se intampla cu un om. Nu-i dai atentia cuvenita, inseamna ca l-ai privat de o parte de dragoste.

Pentru mine actul in sine, nu reprezinta nimic. Pot trai fara el. Dar atunci nu ma mai consider in cuplu. Asta in afara de faptul de a concepe copii. Exista alte lucruri care imi sunt mai importante si care insa pot aluneca spre act. Si unde punem granita atunci?

Si de ce nu vorbesc barbatii aici despre acest aspect? Nu stiu. Poate sunt mai lasi. Sau poate ca oricum ei nu-si fac probleme cu asa ceva...nu fac abstinenta in cuplu. Stiu eu.
De fapt nici vreeo femeie nu a vorbit concret cum face ea si cata abstinenta sau nu. Este o problema privata.
Am observat de fapt de mai multa vreme ca se evita in mod constant si categoric impartasirea experientei proprii.
Mai bine citam pagini intregi, decat sa spunem in doua vorbe: uite noi asa facem (eu asa fac) si gata. Nu in detaliu. In doua vorbe.