Calvarul Tău, din nou m-a răscolit,
Fiule iubit !
De două mii de ani omenirea a privit
Cum suferi,
Dar nimeni n-a-ndrăznit
Crucea să-Ți ia din spate,
Nimeni n-a biruit valul ispitelor toate,
De-aceea ești mereu răstignit,
Fiule iubit !
Prăbușită la picioarele crucii Tale,
Maica Fecioară
Plânge cu lacrimi amare ...
Zguduitor destin, Fiule Divin !
De două mii de ani, Preacurata,
Din iubire pentru Tine,
Și-a întors către noi fața
Să ne-aline.
În sufletu-i rănit
Neamul omenesc nu e părăsit !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|