Pentru vina de a fi refuzat un mugure de viata
Plutesc în disperare ...
Mă arunc la picioarele crucii Tale,
O înlănțui cu brațele ... cu inima ... cu viața mea ...
Mă vei ierta ?
Din adâncul inimii îți strig:
Am nevoie de Tine! – lacrimile mă frig –
Am nevoie de dragostea Ta,
Fără Tine, fără ea, nu pot exista !
Când sufletul meu pustiit
Căuta în jur alinare,
M-ai îmbrăcat în lumina Ta,
Ai venit să locuiești în mine,
Dorul mi-ai potolit ...
Doamne, cât de mult m-ai iubit !
Cu gingășie m-ai ridicat,
Nu știam de unde vii,
Nu știam că ai venit ...că m-ai iertat ...
Simțeam în mine o schimbare ...
Era atât de frumos, atât de neașteptat
Acel sentiment minunat !
Nu pot să cuprind
Cu inima, cu sufletul, cu privirea, cu toată ființa,
Veșnicia iubirii Tale !
Mă înveșmântezi în oceanul Tău de lumină ...
E multă liniște, e pace, e armonie ...
Doar atunci în mine dorința de bine învie.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|