“Inima mea cernită Te jelea,
Sufletul meu înlăcrimat Te căuta ...
Frumusețea, Lumina și Bunătatea răstignite ...
Cât de mult ne-au durut rănile tale, Mărite !
Creatorule, copacii, florile și iarba
Haină de îngropăciune și-au pus !
Mântuitorule, viața mea, bucuria mea, lumina ochilor mei,
Soarele Dreptății a apus ?!
Inima mea sângera pentru durerile Tale !
Preoții Te jelesc în catedrale !
Lăcrimați izvoare ! Plângeți popoare !
Sfâșiați-vă veșmintele sufletului,
Părintele nostru, Tatăl cerului,
Cel ce din iubire ne-a zidit,
Pentru noi Fiul și-a jertfit!
Cerule, îmbracă-te în haine cernite,
Plângeți, stele, cu lacrimile mele !
Munților, învăluiți-vă-n marama – ntristării, dureros,
Fiul pierzării L-a vândut pe Hristos !
Lumina lumii, sufletul meu, Dumnezeule,
Iisuse Hristoase, Dorite,
Mă împodobesc cu jalea Ta,
Crucii Tale îmi îngenunchez inima,
O înlănțui, tânguind, cu dragostea mea !”
Sufletul meu de păcate s-a curățat,
Cu haină de lumină l-ai înveșmântat,
Mă închin patimilor Tale,
Biruitorule, al sufletului meu alinare !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|