Tu n-auzi sufletul meu cum geme?
Sufletul meu ca o pasăre se zbate,
Plânge tăcut când răspund provocărilor ...
Cum plânge sufletul meu rănit ...
În lupta oarbă a orgoliilor
Încă mă las târâta,
Sufletul ar vrea să se-nalțe deasupra norilor,
Mândria mă vrea prăbușită.
Privirea mea e o lacrimă,
Zâmbetul meu – un suspin,
Ție mă închin, Soare al Dreptății,
Vino în inima mea, Fiule Divin !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|