[Anna]

Casiana, am citit si eu situatia ta si imi permit sa iti spun si eu parerea mea. Imi pare foarte rau pentru tine, si tare as vrea sa te vindeci, mai ales ca ceea ce treci tu e zic eu destul de intalnit. Doar ca oamenii sunt foarte ignoranti in probleme sufletesti si cred ca ce li se intampla lor nu s-a mai intamplat nimanui. In loc sa se limpezeasca si sa se vindece, se afunda si mai tare. In loc sa se spele, se manjesc si mai tare cu noroi si nu zic asta pt a invinovati, ci doar pentru a arata cat de trista este o asemenea situatie. E asa trist sa vezi ca exista vindecare si oamenii nu se vindeca incat iti vine sa plangi. Eu cred ca te-ar ajuta fffff mult sa mergi la un psiholog cu experienta, pentru ca gandeste-te, oamenii astia au intalnit multe cazuri si au o imagine mai de ansamblu asupra oamenilor. Sunt ABSOLUT sigura ca situatia ta nu este unica :) si sunt foarte sigura ca te-ar ajuta mult un psiholog, daca ai grija sa asculti ce spune. Imi place mult sa citesc articole de psihologie si orice fel de texte pentru suflet, si intr-adevar unele sunt "balarii", dar mereu m-am ghidat dupa un fel de "bun simt". Lumea aceasta e complicata si incurcata, dar ceea ce o limpezeste este INTELEPCIUNEA. De aceea, in primul rand cand te rogi, roaga-te pentru intelepciune, mai inainte de toate, si apoi roaga-te pentru puterea de a urma ceea ce spune intelepciunea.
Desi o sa para socant, eu cred ca e chiar firesc ceea ce simti. Nu e nimic anormal, imatur sau tot felul de etichete. E pur si simplu ceea ce tu simti, nu te mai invinovati, simte pana la capat, fii tu pana la capat. "Cusca" in care te simti e cusca pe care tu insati ti-ai format-o din cauza vinovatiei. Nu te mai ingradi, iesi afara cu curaj si spune tot ce ai pe suflet, fa ceea ce nu ti-ai permis sa faci. Radacina depresiei tale e mai ales faptul ca incerci sa negi ceea ce simti, pentru ca tu crezi ca ai putea sa iti pierzi mantuirea din cauza asta. Uite eu iti spun ca nu, nu-ti pierzi mantuirea din cauza asta si nici n-o castigi prin a tine in tine tot felul de sentimente negative. Mantuirea nu inseamna o serie de fapte exterioare de fatzada. Fii sincera cu tine, pana la capat, da timpul inapoi si fii sincera, analizeaza tot ce ai simtit, toata ura, dezgustul, nervii etc ce ti-a provocat greseala sotului tau. Traieste tot ce nu ti-ai permis sa traiesti atunci, simte totul pana la capat, nu-ti nega nici un sentiment. Doar asa poate iesi "puroiul" afara. Sotul tau ti-a gresit candva si pentru ca nu ai consumat sentimentele pe care ti le-a provocat, le-ai inghitit in tine, le-ai bagat in afund, acum ele isi spun cuvantul. Adevarul e ca ai o manie foarte mare fata de el, nu l-ai iertat niciodata (desi nu constientizezi asta). Sufletul tau stie asta, de aici depresia si faptul ca nu suporti sa fi cu el. Si iti spun eu ca in mod sigur din cauza asta nu suporti sa se apropie intim de tine. Mie asta imi spune cel mai mult. Daca nu suporti sa se apropie intim de tine, nu e pentru ca ti-ar fi ca un frate, ci pentru ca ai ceva foarte puternic impotriva lui. Toti psihologii stiu asta...cand exista o frustrare ascunsa, nu mai vrei sa "faci dragoste" cu sotul tau. Doar e logic, nu ti se pare? E f simplu si logic. Ce dragoste sa mai faci cand nu-l suporti pe omul ala? Tu nu-l suporti, dar cum nu e tare crestineste sa nu suporti pe cineva, cum si-a gasit sufletul tau sa te pacaleasca? "Stai linistita, nu simti nimic negativ, doar ca sunteti ca niste frati, asta nu poate fi pacat, relax" Da de unde! Nu suporti sa se apropie de tine pt ca ai o "chestie" impotriva lui. Tu ai ceva impotriva lui. Acolo in adancul tau cineva urla de manie si ura. Nu stiu care e motivul, poate nu e faptul ca a gresit, poate e ca il invinovatesti de ceva, cine stie, tu singura trebuie sa localizezi ce ai impotriva lui. Poate nici nu e de vina omul, dar inainte sa iti dai seama de asta, trebuie sa stii absolut clar ce ai tu impotriva lui. Gandeste-te bine si nu te mai ingradi, TOTUL este permis cand e vorba de sentimente. Dumnezeu ne-a facut sufletul liber, si in mod absolut socant si de neacceptat pt unii, ne-a dat chiar libertatea de a gresi sau a pacatui. Asta este, trist, tragic sau cum e, ne-a dat libertatea sa pacatuim. Omul care se ingradeste cred eu ca e omul "caldicel", nu face nici bine nici rau de frica si uite asa isi bate joc de libertatea data de Dumnezeu. Gandeste-te bine la ceea ce simti si spune-i totul Domnului. Poti sa-i zici ORICE. De exemplu, un exemplu ce nu are legatura cu tine, poti linistita sa-i zici "Doamne, ma enerveaza omu' asta de mor, poate ca e pacat, da' adevaru e ca ma enerveaza, uite ce a facut in ziua cutare bla bla, ajuta-ma Tu sa fiu rabdatoare" Si asa tot vorbind SINCER cu Dumnezeu si cerand limpezire, va fi totul bine. Se prea poate ca dupa asta, sa-ti dea Dumnezeu o asa limpezire asupra omului pe care te-ai enervat, sa iti arate ceva ce tu poate nu stiai, incat sa iti para sincer f rau ca te-ai enervat si sa te pocaiesti cu adevarat, si asa sa ai o lectie invatata . Si pas cu pas, uite asa, aratand nervii tai Domnului si apoi spovedindu-i sincer, poate ajungi de nu te mai enervezi veci. Dar daca tot ascunzi si inghiti, se aduna si se tot aduna si mai rau e. Trebuie sa lasi totul afara.

Tot asa, pentru ca nu ti-ai permis libertate in ceea ce priveste sotul tau la momentul potrivit si nu ai aratat totul Domnului, acum trebuie sa "scormonesti" si sa vezi ce s-a intamplat. Dupa ce se limpezeste totul, vei putea macar alege daca sa il ierti pe sotul tau sau nu. Chiar daca nu il vei ierta niciodata, trebuie sa lasi afara si sa constientizezi ceea ce simti. Sau poate o sa iti dai seama ca il invinuiai pe nedrept si in tot timpul asta sufletul tau credea o minciuna. Dar daca nici macar nu stii ce, cum sa-ti dai seama daca e minciuna sau nu? Cine stie...important e sa constientizezi ce s-a intamplat, ce ai simtit in acele momente, cum au evoluat sentimentele, ce ai vrea sa faci acum in acest moment etc.
Eu cred ca daca nu faci lucrul asta cat te repede, ti se va agrava problema. Asta e libertatea pe care ti-o doresti. Libertatea pe care ti-o doresti tu e pacea inimii, care nu se poate dobandi daca tu ai o mare ura in strafundul tau pe care o blochezi constant. E obositor de-a dreptul. De exemplu daca te vei desparti de sotul tau si vei merge in alta parte, nu-l vei mai vedea si de asta nu vei mai fi nevoita sa iti inghiti zi de zi valul de manie ce da sa iasa, dar pe care tu il blochezi. Daca nu vei mai fi nevoita sa faci asta, iti va da un sentiment de pace, insa doar unul aparent, pentru ca ceea ce e in afund tot acolo este, calm si netulburat, dar acolo este si poate vine cineva cu un batz vreodata si-l tulbura un pic, si iar te apuca depresia. Mai intai incearca sa darami zidurile pe care tu ti le-ai construit. Din cate stiu, asta doare enorm si nimeni nu prea e in stare sa o faca, dar Dumnezeu te va ajuta.
Ei, tot textul asta lung pe care l-am scris, nu e bun in sine, e doar pentru a te convinge putin sa incepi un drum, si ar fi mai usor daca apelezi la cineva. Aici a propus cineva seminarul iertarii, e bine si de mergi la psiholog. Nu toti preotii au harul de a indruma un suflet adanc ranit, asta e parerea mea. Unii da, unii nu, e mare lumea asta. Roaga-te sa dai de omul potrivit.
Nu dispera, orice boala sufleteasca e "vindecabila" la Dumnezeu:) Fii sigura de asta.
Sa te ajute Dumnezeu, sa iti faca sufletul sa zambeasca, plin de bucurie, asa ca un bebe :) Lasa ca va trece si norul asta si vei vedea soarele, ai incredere.
Te imbratisez.