Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Imi pare rau ca te amagesti singura, ory.
Nu poti fi si sfant si sa gresesti in continuare. Patericul te va lumina in acest sens.
Vrei sa spui, ca aceia despre care vorbesti tu, si care cred ca exista, sunt sfinti?!? Nu sunt sfinti. Dar exista si sfinti; inca mai exista si sfinti in manastiri, putini, dar exista.
|
Deci, eu cred ca Sfintii au ajuns astfel pentru ca au incercat permanent sa-si depaseasca conditia cazuta a firii omenesti, dar nu ca au devenit imaculati cat au fost in viata.
Au deveniti Sfinti prin sacrificiu si prin lupta de-a se curati, printr-o permanenta lupta cu pacatul care, oricum , asupreste fiinta omeneasca, au luptat prin sacrificiu si infranare...dar, asta nu inseamna ca nu au mai avut pacat, sub nici o forma, este absurd, pacatul se naste in mod sistematic si permanent, cu gandul, cu cugetul , cu fapta si cu toate lucrurile pamantene la care este supusa fiinta omeneasca.
Doar ca unii sunt ignoranti si nu le pasa de aceasta curatire prin osteneala, atat cat poate fi ea posibila si in limite, pana la urma, particulare si tot atat de omenesti.
Aceasta viata o cinstim, ca viata a Sfintilor, dar nu faptul ca ei au devenit fara de pacat cat au trait si inima le-a pulsat viata in piept, fiindca acest lucru este imposibil...numai Dumnezeu a fost fara de pacat pe pamant.
Asadar, este o eroare sa consideram Sfintii infailibil , dar o binecuvantare sa le respectam si sa le luam in consideratie viata lor victorioasa pentru adevar, dar, nicidecum imaculata. Este o diferenta, nu exista OM imaculat, decat numai Dumnezeu, care S-a facut Om pentru noi, dar tot Neprihanit a ramas.
Deci, nu poti fi om si sa nu gresesti...oricat de sfant ai deveni, sfintenia se masoara in osteneala si durere, in intelepciunea pe care o dobandesti prin meditatie si credinta, in binele pe care-l faci si in lupta pe care o aplici inaintea pacatelor, dar, nicidecum in absolvirea totala fata de acestea, care este absolut imposibila pentru fiinta omeneasca aflata in viata.