Eram terminată de somn, astăzi pe la 6 dimineata (eram, oricum, aseară, când m-am culcat). Nu pot să vă explic cum e să fii mort de somn si să adormi si să fii trezit, si la 6 dimineata, iarăsi si iarăsi si iarăsi si iarăsi... E ceva de-a dreptul diavolesc. Deci nu contează cât de terminat esti si că n-ai dormit ore întregi; poti să fii mort de somn, n-are nici o importantă. Diavolul n-are milă. Stă si te scutură de umăr, de mână, de orice, nu contează; cum ai atipit putin.
Într-un final, m-a lăsat în pace si m-am trezit pe la 12:30.
As vrea să mă restaureze si pe mine cineva, că nu mai pot...
Mă rog să rezist măcar până plec din Bucuresti, să văd încotro o iau. Vă spun, fiecare clipă e pretioasă; nu mai stati noaptea, că nu stiti ce dar aveti de la Dumnezeu, că vă puteti odihni. Nu-i mai dispretuiti darurile...
|