Hai sa zic asa: Nu sunt dus de foarte multe ori la manastire. Insa cred ca cei care traiesc acolo ar trebui sa fie caracterizati tocmai de un astfel de echilibru existential. Si mai cred ca multi reusesc acest lucru, altii insa nu. Un fotograf a stat vreo 2 saptamani intr-o manastire, pt. a face un pictorial. Oricum, cel mai impresionat a fost (omul nu avea foarte mare treaba cu spiritualitatea ortodoxa) de un monah care zambea destul de des... era plin de voiosie. Si l-a intrebat de ce este asa. Calugarul a zis ca asta poate el sa ii ofere: bucurie. Ce vreau sa zic este ca sunt medii monahale sanatoase, care inteleg adevaratul rost al prezentei lor intr-o obeste....
Pot sa aduc foarte multe critici mmonahilor nostri, insa din fericire pt. mine, exista si monahi buni. Pt. mine este suficient...
Cred ca pt. a evita astfel de situatii ar trebui impuse niste limite de varsta mai inaintate. De asemenea (desi Traditie s-ar putea sa imi sara iar in cap) ar fi INDICAT ca staretul si ieromonahii dintr-o obste sa aiba studii superioare. Ei pot face educatie celor care vor sa intre in manastire, daca acestia nu o au inca... Am un singur exemplu, insa il cunosc destul de bine: staret sef de promotie in Facultate de Teologie, master, doctorant la Oxford...Situatie financiara extraordinara inainte de a se calugari... Ma indoiesc ca un astfel de om ar face greseli de acest gen... De astfel oameni am avea nevoie...Asta nu inseamna ca nesocotesc pe cei mai simpli, sau cu pregatire mai putina... pot intra in monahism si pot fi calugari extraordinari... insa nu as pune pe unul staret, pt. ca din el va ajunge maine-poimane IERARH... si atunci... devine o problema...
Insa fruntea sus... ;)
|