iadul devine racoare celor ce stau in el fara sa deznadajduiasca.. ei pe masura ce coboara mai mult se scalda in dragostea lui Hristos..lepadarea de sine, coborarea la iad, coborarea mintii in inima-aceiasi reteta cu diferite "ingrediente".. cuptorul lui Nabucodolosor in care au fost aruncati cei 3 tineri pentru gandul lor smerit, caci ei au zis ca asta merita(sa arda adica) atunci focul ce preanchipuie iadul a devenit racoare si impreuna cu el cum spune Scriptura se vedea un al 4-lea si fata lui e ca a unui Fiu de Dumnezeu.. era Hristos.. portile raiului sunt in mijlocul iadului si spre el tre sa mergem cei ce ne mantuim.. da lumea nu prea mai stie asta.. toti o iau spre cer.. ca fariseul... se credea bun.. in timp ce vamesul isi asumase iadul si nu deznadajduia caci stia ca Dumnezeu e milostiv..diferenta dintre un sfant si un pacatos cum spunea un teolog este ca sfintii sunt pacatosi care stiu ca sunt pacatosi si-si vad pacatosenia iar pacatosii sunt pacatosi care nu stiu ca sunt pacatosi(ca sunt ai iadului si ca sunt in iad) si nu-si vad caderea lor si pacatosenia.. da,suntem in iad!
cine accepta asta isi tine mintea aici si daca reuseste sa o faca fara sa deznadajduiasca atunci se si curata mintea sa.. cine nu accepta si nu suporta gandul, "si-a facut din inchipuire un acoperis si din minciuna un liman"...stii care e semnificatia metaniei? se imita coborarea la iad a lui Hristos pe care noi o asumam in fiinta noastra caci ne rastignim impreuna cu El, cu El ne ingropam ,coboram la iad , ca impreuna cu El sa inviem cum zice Pavel.