Citat:
În prealabil postat de ory
Cand este vorba de viata intima intre cele doua sexe, nu scopul difera, ci natura . De cand este lumea si pamantul barbatul si-a manifestat natura printr-o dorinta mai puternica pentru procreere ( vorba vine ), iar femeia s-a manifestat mai reticient, mai rece in aceasta priviinta, tocmai datorita naturii proprii asuprita de alte instincte dezvoltate pe alte sectoare. Asadar, cum sa ajunga barbatul egal cu femeia in intimitate ? Cand a fost femeia egala cu barbatul in acest domeniu, caci, parca toate femeile spun ca " trag barbatii de ele ", iar toti barbatii se plng ca " sunt refuzati " . Deci, unde este natura echitabila a acestui aspect ?
Nu este, astfel vom merge mai departe ca si pana acum, impacand cumva capra cu varza si sperand sa " ne intelegem " si sa ne resemnam bucurosi dupa ij de ani de casnicie plina de " confruntari ".
Cat despre credinta, in acest context...tot ceea ce este mai sus se aplica, difera insa, scopul, de aceasta data.
|
Cineva mi-a spus o data ca noi, oamenii, trebuie sa ne iubim prin Dumnezeu. Daca ne iubim prin Dumnezeu, nu ar trebui sa devenim dependenti de carnal.
Eu asa vad casatoria, ca o iubire intre doi oameni prin Dumnezeu. Dar desigur, vorbesc din punctul de vedere al unei persoane necasatorite.